Poezie
Duel
1 min lectură·
Mediu
Peștii înghit numerele
ce refuză să se dividă la zodii.
Mierlele fluieră în cețuri buimace
ca-n deșertul de smarald
plânsul luminii încătușate.
În năvoade ca zăbrelele sângelui,
Dumnezeu adună cuvintele
și le însuflețește cu diferențiale patetice,
când vrajba cu dinți de oțel
foarfecă pașii regulamentari
de pe treptele către moarte.
Cămașa lui Nessus îmbracă poemul
când plumbii se împlântă
în tâmpla lui Pușkin,
cum sulițe de foc în petale.
Neva ademenește cumpăna aurorii
și preschimbă-n litanii fără hotar,
sacrilegiul celui ce trage-n poet.
Duel
Les poissons avalent les numéros
qui refusent de se diviser au zodiaque.
Les merles sifflent dans des brumes ahuries,
comme les pleurs de la lumière emmenottée
dans le désert d’émeraude.
Dieu ramasse les mots
dans des filets comme les barreaux du sang
et les animent avec des différentielles pathétiques
quand la discorde à dents d’acier
déchire les pas réglementaires
sur les marches vers la mort.
Le poème prend la chemise de Nessus
quand les balles
s’enfoncent dans la tempe de Pouchkine,
pareil à des glaives de feu en pétales.
La Neva séduit la balance de l’aurore
qu’elle change le sacrilège de celui qui tue le poète
en litanie sans fin.
002122
0