Poezie
Zăpada inimii
1 min lectură·
Mediu
Zăpada inimii
Trene ca fluturii îmbătați de polen
animă pătratele albe și negre;
pe zăpada inimii, iepurii țes urme
ce duc sub bolți de maci purpurii.
Cu aurore de fruct își încoronează
creștetul florile, precum tăierea-mprejur
de pe picurii ploii.
Pe portativul fără cheie al dansului,
degetele rostesc alfabetul atingerii.
Trupul tău fierbinte întinde mâinile
spre cerul înalt, să culeagă flăcările
muzicii aprinse în sânge.
Toată setea de dragoste,
Doamne,
o reverși în privirea iubitei.
La neige du coeur
Des traînes comme des papillons enivrés de pollen
animent les carreaux blancs et noirs.
Sur la neige du coeur, les lièvres tissent des traces
qui mènent sous des voûtes de pavots écarlates.
Les fleurs couronnent leurs têtes
avec des aurores de fruits,
comme la circoncision
les gouttes de pluie.
Sur le portatif sans clé de la danse,
les doigts articulent l’alphabet des attouchements.
Ton corps brûlant tend les mains
vers le ciel haut, pour cueillir les flammes
de la musique allumée dans le sang.
Toute la soif de l’amour,
Seigneur, tu la fait couler
dans les yeux de ma chérie.
001.802
0