elogii 1

Sonetul sonetului plebeu
(carele pre aceleași rime ca ale originalului scrisu-s-au)

Am lecturat sonetul tău ateu,
Sperând că, poate, va ieși din umbră,
Dar cred că-l paște perspectiva sumbră
Să-și ducă soarta de umil plebeu!

E poticnit, nu curge ca o apă,
Stă-n loc precum căruța fără cai;
Izvorul poeziei nu-l adapă
Cu limpezimea slovelor de rai...

Simt lacrimi pe canalul lacrimar
Și parcă-mi vine să zâmbesc amar
Când nu zăresc în scrisul tău cristale.

Și totuși...ai umor! Pe file arse,
Mult mediatizatele anale,
N-or consemna "Elogii" ci doar...farse!!

Cu aleasă considerație, N.L.

H & L

Lui N.Lunca

altfel se topește veninu-n culori
pe terasa dintre pământ și stele
viermi de neant devin gurile rele
strai de-mprumut și fluturi fals sclipitori

luneci pe pietre de râu rotunjite
de ploile și visele altora
nu-i fair-play să scormonești prin pepite
cu tesac bont și sonete brambura

te uită H cum îl încape pe L
câte odăi și turnuri are în plus
ce linii și unghiuri pulsează în el

delicii pure și de jos și de sus
la final îți spun în loc de sudalmă
șine cont sonetul nu-i epigramă

Cu prețuire prietenească, H.G.

erată
În ultimul vers, în loc de șine a se citi ține.