Poezie
elogii 1
1 min lectură·
Mediu
soarele ateu
barcă-njunghiată soarele ateu
spin de orgoliu unghi cu ochi de umbră
pe silexul amiezii oră sumbră
abces ilogic hiperspațiu plebeu
oglindă desferecată de apă
dialog mort dintr-un oraș fără cai
legiuni de demoni ce adapă
turmele judecătorilor din rai
pe trepiedul tronconic lăcrimar
din odiseea cenușii gust amar
de venin urcat prin șerpi din cristale
zbor de acvilă cu penele arse
mărturii neconsemnate-n anale
soare pe dos de pe orbitele false
032.306
0
(carele pre aceleași rime ca ale originalului scrisu-s-au)
Am lecturat sonetul tău ateu,
Sperând că, poate, va ieși din umbră,
Dar cred că-l paște perspectiva sumbră
Să-și ducă soarta de umil plebeu!
E poticnit, nu curge ca o apă,
Stă-n loc precum căruța fără cai;
Izvorul poeziei nu-l adapă
Cu limpezimea slovelor de rai...
Simt lacrimi pe canalul lacrimar
Și parcă-mi vine să zâmbesc amar
Când nu zăresc în scrisul tău cristale.
Și totuși...ai umor! Pe file arse,
Mult mediatizatele anale,
N-or consemna "Elogii" ci doar...farse!!
Cu aleasă considerație, N.L.