Poezie
Salcie
1 min lectură·
Mediu
Lacrimi de sânge depuse pe-un altar
Se uscă în suflarea de gheață a ta
Și inima-mi o iau de pe jar
Și-o pun la picioarele-nfierate.
Iar Ea te cuprinde cu brațele-i de smoală
Și-ți acoperă pudica mărime a mantalei,
Crengile-ți sărută și-nverzesc copsa goală,
Iar tu, salcie de oameni, îi păcălești că sunt zei,
Încet îi ucizi și pielea le-o iei ca la miei,
Îi mesteci pervers și-i scuipi într-o rână,
Iar tu, iubito, cea cu brațele-ți de crengi,
Mă-mbrățișezi și mă zgârii cu cioturi de lemn,
Îmi spui că sunt zeu și gura îmi râde,
Mă-ntrebi dacă mor sau cadavru-mi trăiește
Și-ți spun c-o să mor, iar brațele-mi hâde
Demonic înverzesc într-o scârbă,
Îmi ridic crengile, te mângâi, te vreau și te am
Și-mi număr clipele de moarte ce m-așteaptă
Și cresc.
013932
0
PB