Poezie

Salcie

1 min lectură·14 noiembrie 2003

Mediu

Lacrimi de sânge depuse pe-un altar

Se uscă în suflarea de gheață a ta

Și inima-mi o iau de pe jar

Și-o pun la picioarele-nfierate.

Iar Ea te cuprinde cu brațele-i de smoală

Și-ți acoperă pudica mărime a mantalei,

Crengile-ți sărută și-nverzesc copsa goală,

Iar tu, salcie de oameni, îi păcălești că sunt zei,

Încet îi ucizi și pielea le-o iei ca la miei,

Îi mesteci pervers și-i scuipi într-o rână,

Iar tu, iubito, cea cu brațele-ți de crengi,

Mă-mbrățișezi și mă zgârii cu cioturi de lemn,

Îmi spui că sunt zeu și gura îmi râde,

Mă-ntrebi dacă mor sau cadavru-mi trăiește

Și-ți spun c-o să mor, iar brațele-mi hâde

Demonic înverzesc într-o scârbă,

Îmi ridic crengile, te mângâi, te vreau și te am

Și-mi număr clipele de moarte ce m-așteaptă

Și cresc.

013.944

Hojda Viorel. “Salcie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/hojda-viorel/poezie/55441/salcie

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

PB Paul Bogdan✓11 nov. 2003

Te rog sa corectezi textul. Virgule si spatii, mbratisezi... etc. Multumesc pentru intelegere!