Poezie

Iubire

1 min lectură·25 februarie 2004

Mediu

Penumbra nopții se desface

Și-alunec tandru înspre moarte,

Iar tălpile-mi sărută lutul

Adânc întipărit de șoapte.

Și lacrimile ți se scurg

Din doi ochi ce vedeau odată,

Îți văd privirea și ți-o sug,

Urechea îți sărută-o șoaptă,

Iar buzele-ți negru-ntinate

Sărută lin a mea penumbră.

Iar eu m-ascund după o cruce

Și blestemând a mea osândă,

Mă răsucesc aiurea-n noapte,

Și, neputând să privesc lumea,

Privirea-mi lunecă pe fața-ți;

Și lutul ți-l desfac cu buza

Și cuiele le scot cu mâna

Și stelele-ți le iau cu unghia,

Iar inima-ți preasfârtecată

Þi-o-nchid încet cu-a mea penumbră.

Și-alunecând încet spre moarte,

Doi oameni cu o cruce-n spate

Îndeplinesc o veche-osândă

Și tremură încet în noapte.

Săruturi sfinte îi alină

Și-mbrățișări îmi deschid calea

Și sângele încet se-ncheagă

Din patru mâini întunecate,

Din două vene răsfirate

Și două capete plecate

Și doi arhangheli întinați,

Pe două cruci crucificați,

Și morți.

002.909

Hojda Viorel. “Iubire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/hojda-viorel/poezie/64551/iubire

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.