Penumbra nopții se desface
Și-alunec tandru înspre moarte,
Iar tălpile-mi sărută lutul
Adânc întipărit de șoapte.
Și lacrimile ți se scurg
Din doi ochi ce vedeau odată,
Îți văd privirea și ți-o
Mă rog ție, Doamne, să nu mă lași să iubesc.
Sunt speriat de sânge și de buze
Și nu vreau să fiu înghițit de cruci,
Nu vreau să mă sting în lacrimi,
Nu vreau să-mi sting gâtul cu sângele lui
O urmărea de o jumătate de ora... O urmărea .. Hmm.. Niciodată nu crezuse că o să ajungă chiar el în postura asta. Dar până la urmă rămânea și el un om. Nu-i așa? Un nou ghimpe îi străpunse
Lacrimi de sânge depuse pe-un altar
Se uscă în suflarea de gheață a ta
Și inima-mi o iau de pe jar
Și-o pun la picioarele-nfierate.
Iar Ea te cuprinde cu brațele-i de smoală
Și-ți acoperă pudica
