Poezie
cu spatele la foaie
1 min lectură·
Mediu
lumini de pojar îmi acoperă fruntea
în fiecare dimineața mă trezesc cu spatele la foaie
prin vene îmi trec cioburi de sticlă
căldura o simt numai la picioare
dar astăzi nu stau cu omul la masă
de astăzi în spate nu mai privesc
de astăzi numai pe jos am să merg
dar astăzi stau cu spatele la foaie
e ca atunci când cineva îți bate la ușă
dar când îi deschizi ușa nu îți dai seama că astăzi nu primești vizitatori
diminețile sunt cele mai plictisitoare
încă mai aud cum cineva îmi strigă numele
iau o foaie și încerc să îi desenez chipul
001.984
0