***

îmi las umbra să-mi poarte mâna pe foaie

nici mirosul de mucegai al camerei nu îl mai simt,

era acolo pe patru pereți, în toate colțurile camerei din toate încăperile[...]cerului.

sicriul îl deschid să mai intre din aerul irespirabil, din aroganța oamenilor, din mucegaiul camerei,

se lasă noaptea peste ziuă, se pune umbră peste umbră,

se-ascund în lună vârcolaci.

taci, ascultă, zâmbește și nu plânge

scoate din buzunare firimiturile de ploaie,

și-aruncăle, aprinde-le, fumează-le, pictează-le[...]în culori.

scuturăți sângele din mâini și din picioare,

în patru camere din cinci sicrie stau morții în vecie.

se lasă un albastru-verde gol de întuneric,

miros de mucegai în vene.