Neștiința celor care nu cuvântă;
Un blestem; și-o luptă
De-a se face înțeleși …
Și totuși ... binecuvântare,
Căci dragostea așa cum e atare
Este sinceră pentru ei.
Fără cuvinte, doar iubire
Un nor de praf ce orbitând se tot rotește-n haos
Si în univers, dă nașter-unei pietre. Ș-ntrun repaos
Doar închipuit, viteza orbitală crește. Pastel
Al universului, nescris de nimeni, căci nimeni
O ceață albă s-a întins peste aceste dealuri.
Troiene de ninsoare vin acuma val și valuri;
Copacii stau dormind în zi, în vârfuri plumburii
Și gri;
- O, vino iarno, fie ce o fi ...
Amintiri a
O, pașnice gânduri, m-ați părăsit ;
m-ați lăsat necontenit
în voia lumii.
Un gând ferice nu ar vrea
Să ia un loc-n ființa mea;
Nebunii ...
... Oare ce o fi cu ei?
Oricât de nebuni ar
Ocean înghețat.
Atâtea particule stau și așteaptă
O rază ce-a plecat.
Multe dintre ele
Cu siguranță au gânduri rele:
- Dac-o mai veni?
Și oare nu au acest drept?
Întrebări existențiale
