Poezii

Neștiința celor care nu cuvântă; Un blestem; și-o luptă De-a se face înțeleși … Și totuși ... binecuvântare, Căci dragostea așa cum e atare Este sinceră pentru ei. Fără cuvinte, doar iubire

Un nor de praf ce orbitând se tot rotește-n haos Si în univers, dă nașter-unei pietre. Ș-ntrun repaos Doar închipuit, viteza orbitală crește. Pastel Al universului, nescris de nimeni, căci nimeni

O ceață albă s-a întins peste aceste dealuri. Troiene de ninsoare vin acuma val și valuri; Copacii stau dormind în zi, în vârfuri plumburii Și gri; - O, vino iarno, fie ce o fi ... Amintiri a

O, pașnice gânduri, m-ați părăsit ; m-ați lăsat necontenit în voia lumii. Un gând ferice nu ar vrea Să ia un loc-n ființa mea; Nebunii ... ... Oare ce o fi cu ei? Oricât de nebuni ar

Ocean înghețat. Atâtea particule stau și așteaptă O rază ce-a plecat. Multe dintre ele Cu siguranță au gânduri rele: - Dac-o mai veni? Și oare nu au acest drept? Întrebări existențiale