Poezie
Efemerul om
1 min lectură·
Mediu
Un nor de praf ce orbitând se tot rotește-n haos
Si în univers, dă nașter-unei pietre. Ș-ntrun repaos
Doar închipuit, viteza orbitală crește. Pastel
Al universului, nescris de nimeni, căci nimeni n-a văzut în el
Ceva măreț și tainic, decât margini luminoase.
Stele, galaxii și nebuloase ...
Și astfel după mii de ani, rotiri necontenite,
S-au format și zeci de roci, planete diferite
Orbitând în jurul stelei; și piatra de la început
Se află pe planeta Terra. O contemplez tăcut,
plăcut privesc și o admir ... cincizeci-șaizeci de ani ...
Miliarde de ani au trecut de când ea s-a născut din van.
Și de-aș putea vorbi cu ea mi-ar povesti de începuturi:
Despre viața pe pământ și despre mii de alte lucruri.
Lacrimi ude-mi cad și ochii se-nroșesc de isterie,
De neștire, de dorința de a ști. Dorința-mi este vie
Și acum c-am aruncato-n lac, conștient că și acum
Piatra continuă să-nvețe tot mai mult … și sunt nebun!!
Înțelepciunea, viața, moartea, tot e trecător,
Doar adevărul va rămâne,în adâncul pietrelor ..!!
001181
0