I’m sick of being healthy
In this world of sickness
They miss the mental quickness
I miss material wealthy !
This world has lacks of pleasure
Even the love is random
I quit finding a
Day dreaming
Brown eyes,
Me sinning
In lies
Fire and passion
For a half hour
Silent confession
Love and desire
Unsaid words
2 vibes in 1
Confused thoughts
You re already gone!
U cherish the most
The thing u don’t have
The person u lost
The freedom u crave
The smile u passed
The dream that just fade
A hope from the past
The game that you played
U feel the
Am cochetat ridicol
Cu vrăjile iubirii
Și ce s-a ales ?
Cu ce-am fost vinovat
Când noi eram
Doar jocul banal
Al despărțirii
Ce ani și ani de zile
Prin lavă ne-a plimbat.
Dar am să uit
Am fost si eu candva, ceva,
Un univers de lacrimi,
O clipa ce rapid trecea
In lumea cea de patimi.
Am fost un vis, o melodie
A unui tot ciudat,
Am fost un strop de vesnicie
Si-acuma sunt
Vecini de raze complicam o stea,
Fara sa stim ce abis ne inghite,
Fara sa stim ca am putea cadea
In intunricul uitarii ipocrite.
Sclavi ai visarii noi ne cufundam
Din ce in ce mai mult in
Mormantul e gol
Dar ziua ce vine
Va fi fericit,
Ma are pe mine.
Nu pot sa dau glas
Dorintei acute
De-a strange in ceas
Minutele scurte
Timpul alearga
Prin mine acum
Nu mai pot
Ma doare fericirea
Pe care nu o am,
Ma doare vantul palid
Ce fluiera la geam
Ma doare nebunia
Ce sta sa izbucneasca,
Ma doare astenia
Ce vrea sa ma rapeasca.
Ma doare gandul sumbru
Ca
As vrea sa te sarut
Pe-un mormant anonim,
Sa fim doar noi doi
Si cerul senin,
Sa stam dezgoliti
Pe marmura neagra
Si sa visam iubito
O noapte intreaga.
Iar ziua ce vine
Sa uite de
OPRESTE-TE DIN DRUM
Si treci si pe la mine,
Sa-ti simt mirosul dulce,
Sa pot sa te visez...
Si-apoi i-ati zboru-n lume
Spre alte anonime,
TU, Fericire Fada
Si fara nici un crez !
Am fost să duc flori
Viitorului meu mormânt.
Părea atât de gol,
De sobru
Și de sfânt…
Trandafirii roșii
Împrăștiați pe cruce
Păreau a fi icoane ,
Păreau a fi de sânge.
O ! Nu vreau
Te știu demult, de când erai nimic,
Erai un neant ce se dorea materie,
Deși minuscul erai infinit
Și dragostea ce ți-o purtam mă sperie.
Ai fost idee, rază și dorință,
Un întuneric care dă
Divinitatea doare, Dumnezeirea plânge ,
Ne-am înșelat ateii când nu-i înțelegeam
Și am distrus altarul ofrandelor în sânge ,
I-am renegat pe zeii ce mituri îi credeam.
Am construit palate și
Când ploaia stresantă își judecă apa
Și-un soare ironic se-ascunde în nori,
Dreptul la raze ne-ntunecă soarta
Și pe scena vieții suntem incolori.
Când infinitul sobru ne plânge mărginirea
Și
Și-acesta e sfârșitul, heteroclit, patetic
Unei iubiri strivite obscur în decădere,
Iubirea care-a fost de-un efemer frenetic,
Relativism sardonic plin numai de durere.
Hibrid, acest sfârșit
Trimite umbre negre, trimite nebunie
Peste lumina fadă care s-a așternut,
Mai bine întuneric decât ipocrizie,
Mai bine ceață densă decât un bec corupt.
Aruncă murdăria spre coșul cu
Am cochetat ridicol
Cu vrăjile iubirii
Și ce s-a ales ?
Cu ce-am fost vinovat
Când noi eram
Doar jocul banal
Al despărțirii
Ce ani și ani de zile
Prin lavă ne-a plimbat.
Dar am să uit
Suntem bolnavi mintal de sentimente,
Sau dragostea bolnavă e mintal,
Prin clipe reci și hotărâri absente
Uităm că viața nu-i un carnaval.
Suntem îndurerați de fericire
Sau fericirea e
Amorul hrănește visarea,
Gândirea renegă credința,
Iluziile-și cer fericirea
Când nu știm ce e pocăința!
Prezentul ne dă viitorul,
Iar viața ne pare cam tristă,
Ce greu și ce dulce-i
M-am săturat de-atâta sănătate,
Medicamentele sunt deja învechite
Si stelele din cer sunt expirate
Dar tot mă doare setea de cuvinte.
M-am săturat de-atâta sănătate
Iar doctorii îmi spun că
Adorm incet,
Cu gandul la tine,
Cu mainile pe piept,
Intre flori si suspine...
Pe marmura neagra
Incet ma intind,
Visand sa imi treaca
Durerea ce-o simt,
E-o liniste sumbra
Si aer
HH