Poezie

Minte pierduta, suflet gasit

1 min lectură·28 februarie 2010

Mediu

Ceremonia,astă ceremonie,

Semănând c-un priveghi fără privire,

Te face mai bun? Te-nvie

Din amorțire,din a paginii sfârșire?

Luna,văduva apusului,

Utopia plânsului,

Chemarea morții-

Cuvertura nopții.

Ne saltă inimile când ploaie auzim,

Animale suntem,

Ne crapă pielea dacă iubim,

Crucea o ducem.

Pe asfaltul pufos al melancoliei,

Un om,doi,puncte,puncte,

Și virtuțile defuncte,

Pietre-n templul prostiei.

De la Blaga pentru secolul următor,

Pentru el,pentru tine,incolor.

De la Bacovia pentru cei ce mor,

Invizibil,ecoul lor.

Rămas-bun viorii întâi,

N-a fost,va fii și îi

Din teatru și filarmonică,

Aplauzele și scena erotică.

Aprinde-ți o țigară,

Lasă aerul afară,

Să-ți întrevadă viziunea o cioară,

De data asta n-o să doară.

Ești sclava dinastiei,recunoaște,

Recunoaște! Surd urletul,

Când mintea și sufletul

Nu le poți cunoaște.

001.478

Harald Varga. “Minte pierduta, suflet gasit.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/harald-varga/poezie/13930737/minte-pierduta-suflet-gasit

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.