Poezie

De la o milă distanță

1 min lectură·11 februarie 2014

Mediu

Sună un cinel de la o milă distanță,

Drumu-i pustiu și vremea-i creață,

De la o milă distanță,

Stâlcesc un “rămas-bun”, “Bun venit!”,

Șiroaielor de pe față.

Cu fiecare pas te-am împins în nebuloasă,

Pictându-te epopeic, dulce crăiasă,

De ce?

Când tu vii din lumea noastră,

De la o milă distanță,

Rămas bun,

Șiroaielor de pe față.

Vii și nu mai pleci, dar nu e basm

Nu’s nici eu un tânăr amalgam,

Să cred în stele, când ele-s deasupra,

Să mă-nsor cu ele,

Când simt c-am pierdut lupta.

Dar aș vrea un sfanț, pentru odinioară,

Când ți-am dat jos voalul de ordinară,

Aș vrea un sfanț, pentru posteritate,

Dă-mi și tu jos,

Voalul de perenitate.

Nu ești ciumă, dar nici vreo ploaie de vară

Ai celule, dar n-ai chimia-mi celulară…

Uită-mă, fă-mă una cu trecutul

Să mușc din nou pământul,

Necunoscutul,

De la o milă distanță,

Îl văd acum,

Rămas-bun.

001.078

Harald Varga. “De la o milă distanță.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/harald-varga/poezie/14044137/de-la-o-mila-distanta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.