Hanna Segal

Luv,
iar mi-ai luat maul cu viersul tau de sirena... uite ca ramasei pe ganduri da\' nu prea mai stiu care sunt ele... a, da: nu vreau sa creaza lumea ca n-am inima si tin cu latura perversa a lucrurilor:) cand de fapt eu tin cu dragostea (chiar daca nu prea se observa din ce scriu:)... sper sa mai fie episoade, pe masura ce se mai aduna informatzii despre apucaturi faine uzitate la diverse specii si specimene. Daca gasesti greshale sau chestiuni jignitoare pentru masculii de orice fel, trage-ma de maneca finutz, ca eu nu fac din asta un fel de \"sexul-asa cum-il-vad-eu-punct\", e doar o gluma si tre\' sa fie interpretata ca o gluma.

Virgil,
multumesc mult, tin la eleganta stilului, nu-mi iese decat in vre-o 3 cazuri din 10, ca sa fiu lipsita de modestie, dar traiesc cu convingerea adanc inradacinata ca orice poate fi spus cu (oarecare) eleganta... si mie imi placeau cartile lui Opris (ce o mai fi facand el acum?)... cat despre partea finala a comentariului e un secret pe care clienta mea m-a pus sa semnez ca nu-l divulg:)

placut mult versurile astea cu paela, fii de tigrii, cuburi si cube... succes in continuare si mai trec:)

Uite acum având ceva timp liber la îndemână îmi iau sarcina în serios și răspund tuturor comentariilor care mi-au fost adresate. În primul rând, mulțumesc pentru citire și pentru atenție, lucrurile astea nu le voi lua niciodată for granted. În al doilea rând, când scriu mă gândesc și la mine și la voi, în sensul că vă respect inteligența și încerc să nu postez lucruri de ale căror formă sau conținut nu sunt mulțumită. Dacă gusturile sau viziunea noastră coincid întrucâtva, e reconfortant, dar nu mă tem nici de critici și în momentele mai dificile ale vieții am dovedit că pot să și dorm lângă ele.

Acum raspunsurile, în ordinea în care comentariile respective au fost postate:

Corneliu,
Infama transpoziție a fost rezolvată prin tehnica drag and drop cu toate că a opus puțină rezistență. Îți mulțumesc mult pentru apreciere și tragerea de atenție:)

Nicu,
Simpatia și respectul sunt reciproce și spun asta cu cea mai mare sinceritate. Am o mare admirație pentru oamenii al căror scris reflectă curiozitate, toleranță și compasiune pentru cele înconjurătoare. La mine, e și nu e de joacă. De fiecare dată când am învățat ceva important despre viața a fost în joacă, în momentele când am reușit să mă iau mai puțin în serios. Îmi pare bine că ți-a plăcut și partea a doua, ca să mă deconspir, a fost scrisă la îmboldirile unor prieteni (inclusiv my significant other), care au zis “give us the dirt, we want to know it all”. Ca să nu mai spun că și Carmen, de pe Agonia, mi-a lăsat o provocare similară la partea întâi. Bine, zic, deci vreți călugăriță, se face, sunt un om îndatoritor din fire. Mi-am făcut partea de research cu ajutorul unui prieten de la stiinte naturale care mi-a indicat articolele si a fost consiler tehnic pentru cele două episoade. Eu am venit cu stilul sfatos și cu vizualizările.

Bianca,
Mai recidivez când o vrea Cel de Sus, că de scris scriu perpetuu, dar altele, pentru clienții firmei unde lucrez… first duty, then pleasure. Mulțumesc pentru semn și considerațiune:)

Horia,
Mersi pentru apreciere, ești drăguț și generos:) Cu prioritățile naturii față cu cele ale omului, ai mare dreptate, bre: natura vrea mai repede, că viața în aer liber e riscantă, iar omul vrea mai mult, că de, își permite acum: vizuină are, în cap nu-l ninge, de ce s-ar grăbi. Azi citeam un articolaș interesant despre orgasm. Niste cercetători britanici au descoperit că pot să le dea de gol pe femeile prefăcute cu ajutorul unei encefalograme, întrucât în cazul unui orgasm veritabil se produce o dezactivare a unor zone de pe scoarță. La animăluri nu prea știu cum e, că e dificil să fii sincer la persoana a treia. Eu cred că e mai mult o poruncă a speciei decât un lux, dar nu cred că e o treabă din cale afară de neplăcută nici pentru necuvântătoare, că altfel nu s-ar mai ocupa atâta cu ea.




Elena,
10-le asta, venind de la tine e mai mult decât o decorație. Dacă aș spune că îmi place de mor felul în care scrii și polemizezi, ar fi un mare understatement. Ești unul din oamenii de pe situl asta pe care îi respect deosebit de mult.

Cătălina,
Fă-te că te uiți în altă parte cât îi scriu gândacului, că nu-i frumos să ne uităm în corespondența lui. „ Dragă PDC, condoleanțe pentru tata, partea bună este că piciorul acidentat nu-l mai deranjează la ora asta, partea rea este că nici de ciocolată nu se mai bucură. Acum, în legătură cu pasul pe care vrei să-l faci în doi, sfaturile sunt următoarele: joc de glezne mărunt și la cel mai mic semn de nervozitate din partea doamnei sări în cel mai apropiat tufiș. Chiar dacă spune că îl preferă pe Iisus, e vorba de o satisfacție spirituală care nu sta nicidecum în calea poftelor ei lumești și mai ales a poftei de mâncare. Așa că fii atent, dacă vrei să mai citesc vreodată o scrisoare de la tine“

Lory,
Specia noastră, înafară de exponente ca Lorena Bobitt, e destul de blajină. Ne mai râcâim noi, dar har domnului, sporturile astea extreme sa fie la alții:)

Carmen,
Nu prea vreau eu să fiu stea, că e treabă gingașă și comportă multe riscuri. Dar mă bucur că ți-a plăcut cum a ieșit, că ideea a fost de la tine.

Mihai,
Și versiunea ta e faină și conține mult adevăr. Personala de față, ia-o și tu ca pe o poantă, că de poantă a fost scrisă, spre a distra și nu spre a perplexa:)…. Sau cum ziseși, fabulație, pentru că ține puțin și de domeniul fabulistic. Mulțumesc mult de trecere și te mai aștept, ori de câte ori vrei să îmi mai faci pești:)

D-na Matei,
Spre deosebire de dl. Manega care recunoaște deschis și față cu lumea că e fumător și chiar scrie versuri reușite pe tema fumatului, eu recunosc tot deschis că nu fumez și n-am fumat niciodată, considerând că nu e suficient de interesant să fac un viciu din asta. În legătură cu comentariul celălat, n-am nici un fel de respect pentru cetățenii care nu contribuie cu nimic la viața literară a sitului, în schimb își plimbă problemele prin subsolul altora. În plus, e o atitudine pe care n-o încurajez, așa că poate mai aveți treabă și prin altă parte, iar eu vă rețin.

in fiecare picatura cate un indragostit mic tinandu-se de mana cu o alta picatura de sex opus:) si picaturile cazand in forma de sarut pe fruntea unei zeitati scriitoare

Lory,
buna parodia, mai ales ca a pastrat spiritul originalului, chiar daca ii face glume pe la poale... mai astept recidive:)

Pfu! am citit-o pe nerasuflate... pe la sfarsit o parte din mine se intreba \"e, si l-o fi mancat ursul, sau nu?\" in timp ce partea ailalta, mai desteapta facea: \"pai cum sa-l manance, cine mai scria asta?\":)
intr-o vara m-am jucat cu un pui de urs pe care il tinea un padurar la Sibiu si am avut ocazia sa vad cat de afurisit era... dupa ce il indopam cu de toate ma maraia in continuu si incerca sa ma inhate de mana... aici in Canada avem ursi grizly si vara asta au omorat vreo cinci persoane si au ranit alte trei... in concluzie, cu ursul nu-i de gluma, dar asta a fost o poveste superba spusa cum numai tu stii:)

Bazile, uite ca tocmai m-am logat ca sa mai postez un text, dar comentariul tau mi-a facut o mare bucurie, asa ca raspunsul mai intai de toate. You\'ve got it:) Moartea mea are intotdeauna un rictus subtire ca lama de cutit, da\' tandru. Plus ca e scriitoare si face mici glume printre randuri.
Si uite, bag sestertul ala repede in buzunar, ca vremile-s nesigure. Multumesc mult de trecere si de prinderea asupra intentiilor mele.

Sache, multumesc pentru distractia pe care am avut-o citind textul tau savuros... a naibii ploaie si ai naibii pantofi... astia sigur au avut blacheuri de metal:)

Jessy,
onoarea este one hundred percent de partea mea:)
steluta e mai mult circumstantiala de data asta, dar daca zici tu, am sa umblu cu ea in piept, ca se asorteaza la sireturile mede de la adidasi (aici e pe bune, am o pereche de pume kaki cu sirete rosii:)
thank u, man!

(aproape) de fiecare data cand trec pe la time prin pagina rad cu pofta si asta nu-i lucru putin... cineva scrisese un eseu despre dumnezeu-de-unica-folosinta (cu trademark) si cam asta e si ideea acatistului, o tranzactie meschina cu scop lucrativ (din care sa mor daca stiu lui dumnezeu ce ii iese inafara de o limba doua)... cele mai tari sunt alea in care te rogi sa iti crape dusmanul/dusmanca, dar si astea de bac, salariu, prosperitate in casa merita mentionate... eu nu prea ma rog lui dumnezeu, ca nu vreau sa-l plictisesc, dar si pentru ca realmente nu imi vine sa ma apuc sa-i cer ceva... numai gandul la asta si ma simt ca ultimul om, noroc ca imi trece repede:)

punctele 2 si 3 sunt tipice Jo(e)King, asa ca nu mai zic de ele, intrucat ai zis tu mai bine:)

Multumesc de trecere, Lucian, mai ales ca tu esti pasionat de istorie, ceea ce e in ziua de azi un lucru mai rar:)...

Adevarul e ca indiferent de mijloace razboiul ramane \"an ugly animal\"... eroii mei traiau din amintiri placute de campanie, dar cei infranti de ei aveau amintiri mai putin placute. Dincolo de faptul ca ramane o mare civilizatie, Imperiul Roman a fost totusi un stat militar din cele mai agresive care a umblat cu ciomagul prin lume si a furat cam tot ceea ce se putea fura. Ca cetatean roman aveai o viata privilegiata (fireste in functie de rang si portofel); ca barbar pus cu botul pe labe faceai o excursie gratis la Roma si figuratie in procesiunea triumfala, moment in care iti luai in cap tot felul de pietricele si napi stricati de la plebea fericita ca zeii lor au fost si inca odata mai tari. Daca nu erai colateral damage in spectacolele de circ din zilele urmatoare, puteai avea o interesanta cariera de sclav.
In ciuda acestor apucaturi, romanii erau oameni ca si noi, si exact asta e si ideea textului... isi iubeau familia, imperiul si zeii, se plimbau cu caiinele dupa masa, comiteau umane fapte de coruptie, erau interesati de urcusul pe scara sociala, de vilele de vacanta si... de fetiscane.
In coltul din stanga sus e o inscriptie electorala din Pompeii, un fel de \"votati cu...\" urmeaza un fragment de fresca dintr-o taverna,un chef cu meseni, mai jos e un fragment din arcul lui Titus (la Roma), o alta inscriptie din Pompeii si o imagine de pe DVD-ul \"Pompeii the last days\".

aici m-ai prins, Maria ta:) si eu imi iubesc personajele, altfel greu as putea scrie despre ele... il iubesc si pe Caragiale, si din Romania am plecat cu spiritul lui de glumetz si moftangiu in buzunar... asa ca nu mai pot sa pun istoria la coltz decat cu generozitate
chestiunea de fata are multe interpretari, dar cum zici la urma urmei poate fi o oglinda in care ne vedem toti... ideea de la care am pornit e chiar istorica (acum 3 ani am fost in Italia - o, vremurile bune de alta data - si am vazut printre altele si Pompeii si Herculaneum), de aici si borderul in care am colat diverse imagini, majoritatea de la Pompeii (+ un personaj dintr-un DVD despre ultimele zile ale orasului)... am bagat pe acolo si niste ani, cu cifre romane, ca sa fie de epoca (imi place sa presar hint-uri)
ca sa nu ma lungesc comentandu-mi propria isprava iti multumesc mult pentru trecere si prinderea esentei si te mai astept:)

nice primul n-a fost rau (ca pedeapsa, politistul sa fie bagat in sac cu matza:), dar al treilea sa fie incununat peste toate, ca a grait un mare adevar

si eu astept alte asemeanea texte si experienta de cititor de balauri imi spune ca n-am sa fiu dezamagita:)

organul sa fie dezinfectat, zic eu:) ca daca ai mai ramas ceva microorganisme lumesti pe acolo, in contact cu lacrima de pruna, se duc la domnul odata cu rugaciunea.

Roxana,
un text bestial, morala n-are nevoie sa fie spusa, ea ramane asa in fundal ca un ecou... altfel a fost cam rasu-plansu, dar nu-mi permit luxul sa plang prea mult de mila colegului, el nu-i singur si nu-i nici pe departe atat de rupt de realitate, doar ca ii face placere sa acapareze spotul de lumina prin orice mijloace. As plange mai mult de mila viitorilor sai pacienti care vor cauta la el ce nu e de gasit: bun simt, compasiune si o minte limpede.

\"un câine
linge vinul
căzut din pahar
la piciorul mesei
tu
îl vei bea din cupă?!\"

as vrea sa las un comentariu meserias, pe care poezia asta il merita cu prisosinta, dar, ghinion, nu-s in vana:)...oricum, consemnez ca imi place cum se intretes motivele, imi place chiar mai mult spectatorul propriei intamplari si nu vroiam sa scape neobservata alaturarea asta de cuvinte:)
acum, facand o conexiune superficiala (specialitatea casei)... unor caiini le place ceva de speriat sa isi bage nasul in tot felul de licori bahice, eu am avut un ciobanesc german cu care daca nu eram atenta la petreceri, era in stare sa se imbete cui de la diferiti binevoitori care ii ofereau cate un deget de vin sau de tuica:)
cu scuze pentru digresiune si cu multa satisfactie dupa citire si recitire,

parca tot prima casa e mai mishto, desi nici celelalte nu sunt chiar de lepadat... ce mai, eu tin cu prima si cu nomadul care se muta din locsorul incalzit cu greu:)
daca te faci avocat, Lory, stiu multa lume care e in stare sa comita fapte penale numai sa aiba motiv sa recurga la serviciile tale, draguta:)

Joe, cum ma intorc putin, cum comitzi cate una bestiala si eu ajung la spartul distractiei. Bravo bre! Eu ma bucur sa apara cat mai multi la tine in rubrica, atata timp cat nu figurez eu pe acolo:) Dar mandea nu-si face probleme fiind doar injineriu obscur, care posteaza (din ce in ce mai) rar.

uite ce se intampla cand nu cere omul inca cinci puncte:) are nivelul 100 si nu poate abuza de taguri html... prin urmare abuzez eu si var o poza cu dl. pictor, ca mi-a placut eseul tau... imi plac subiectele simple, palarii, scaune, peisaje vazute prin fisuri in perete... imi plac si culorile puse direct din tub... si cam asa-i, ca sa te citez, simplitatea este uneori o sarcină insurmontabilă
drag,
hanna

stia Eva ce stia
lui Adam, cand pe-ndelete
coastele ii numara:
doua blonde, trei brunete...