In fata mea o masă. Două firimituri. Vine! Le ia. Le aruncă. Ne aruncă. Două firimituri nesemnificative in lumea asta. Mi se părea că noi suntem cei importanti, că noi suntem cei priviti de
Dacă de la atingerea ta plângi,
Atunci vreau să plâng.
Dacă dragostea ta doare,
Atunci vreau să mă doară.
Dacă sărutul tău te omoară,
Atunci vreau să mor!
Dacă soarele va muri și va cădea după cerul albastru,
Dacă luna nu va mai zâmbi și stelele vor rămâne singure,
Dacă marea ar seca si pământul ar fi pustiu,
Dacă ploaia nu va mai cădea și plantele
M-a mușcat vipera iubirii, mi-a dat veninul ei. Am simțit cum mi se scurgea sângele pe podeaua asfaltată și mi se înmuiau picioarele înghețate de frig. Bolta albastră de deasupra-mi cobora din ce în
Un răsărit.
O stea căzătoare.
O zi, o noapte.
O lună, o zi, o oră.
Atât îmi trebuie ca să te pierd. Clipirea buzelor cărnoase, dezlipirea strângerii mâinilor noastre. Te-aș strânge,
Carnea mă doare
Și sângele-mi frige.
Mă cuprind fiori,
Fiori de frică
Și m-arunc în prăpastie,
Las viața să mă cuprindă,
Ne strângem în brațe,
În absurdul iubirii.
Ascult sunetul inimii,
Dar
Pe cerul violet se joacă nori gri. Soarele alunecă spre patu-i negru, iar luna ocupă tronul său. Păsările cerului aleargă fiecare-n cuibul ei. Florile se sting, vântul răpește frunzele moarte ale
Eliberează-mă
de acest chin.
Ajută-mă
să scap, să evadez, să fug.
Eliberează-mă
de cimitirul din noi.
Ajută-mă
să zâmbesc, să râd, să cânt.
Eliberează-mă
de cărămizile ce
Stelele...
Cad din cer,
Nu-i așa?
Cu mâna-mi tremurândă încerc să scriu.
Imi desenez sufletul.
E negru pe alb.
Negru...pentru că e trist.
Eu sunt o stea,
Nu-i așa?
Cu buzele-mi fierbinți
Da, mă doare.
Nu simți?
Te scurgi în mine,
Te strecori printre nefericiri.
Da, Tu, Viață!
Halal viață!
Ce faci din mine?
Un om mort?
Contradicție...
Ce, viața mă omoară???
Vreau să zbor,
Sunt vise pe care am crezut că le pot împlini,
Cele care au devenit realitate când inima-mi plângea
Si m-au făcut să râd.
Erau porți deschise către drumuri de scăpare,
Raze de soare într-o lume
Acum intră lumina prin deschizătura ușii,
Acum este speranța acolo unde nu mă așteptam,
Acum se petrec atât de multe lucruri,
Acum învățăm să stăm și învățăm să cădem,
Acum, când aerul
Un joc de cuvinte,
Un pasaj de traversat prin timp,
Prin spațiu,
O pasăre ce trebuie prinsă de noi in îmaginea abstractă a doi oameni,
Doi copii,
Noi doi.
Doi demoni?
Noi sau
Mi-e greu.
Simt că mă sufoc și voi mă ajutați,
Mă împingeți spre pieire,
Mă aruncați în focul morții.
De ce?
Sunt a voastră
Si voi mă alungați?
Noi suntem copiii voștri!
Voi ne creșteți
Cad peste mine nori negri,
Mă dor...
Vine după ei furtuna,
Mă sperie...
Mă strigă o cioară care zace în fața-mi,
Își scutură trupul și-n aer zboară frunze.
Tac.
Cuvintele-mi
Iarnă, noapte limpede, case adormite...
-Oare ce se aude? am spus ca și cum cineva urma să-mi răspundă. Dar nu. Totul era mort. Tăcerea se lăsase grea. Pe strada goală, din când în când se
GR