Poezie
cetatea noastra
1 min lectură·
Mediu
Bat clopote pe câmpuri, plângând singurătatea,
Iar vânturi speriate înconjor cetatea,
În loc de nuci verzui, azi mii de buruieni
E tot ce văd în jur, în rest nimic și nimeni.
Nu pot să cred că răul ș-aici s-a așternut,
În locul unde, dragă, mi-ai dat primul sărut,
Odinioară roze rupeam din gardul viu,
Ce-a devenit acum, doar eu văd, doar eu știu.
Un pas face minunea, ruină să devină,
Azi nimeni nu mai trece pe poarta cu rugină.
Am să iubesc cetatea mai mult ca la-nceput,
Aici ne-am sărutat, aici ne-am cunoscut,
Oricâte-ar fi să-ndure ziua, noaptea, mereu,
Aș vrea ultima piatra să o fur chiar eu.
012.491
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 108
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
grinczveig daniel cosmin. “cetatea noastra.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/grinczveig-daniel-cosmin-0017218/poezie/231593/cetatea-noastraComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ZIZIzah florina iulia✓Frumoasa poezie!Se evidentiaza nostalgia paseista iar combinatia romantism-simbolism da textului o nota interesanta.Ca o mica recomandare,incerca sa studiezi un dictionar de rime.Numai bine!
0