Poezie

E asta fericire???

2 min lectură·25 februarie 2012

Mediu

Să n-ai curaj, să nu vrei să iubești,

s-arunci gânduri în mare, în loc să o privești...

nu-mi spune că te aflii într-o lume sumbră

ce nu te înțelege- de mult ți-am stat în umbră.

Să te afunzi, să nu dorești cuvântul,

prieteni să îți fie doar ploile și vântul...

te regăsești adesea în dramele din jur

departe de liman. Aproape de obscur.

Și seara să te-ntrebi, când Luna te pândește,

de ce tu vezi esența, iar ceilalți, orbește,

pășesc pe caruselul imaginat de Cronos?

Seara-ți mângâie plânsul un ritm de jazz spumos...

"Și eu, ca tine, am avut un vis,

un drum al fericirii îmi era larg deschis,

dar m-am oprit o clipă la Moara cu Noroc

ș-acum mi-e frică tare să mai pornesc din loc...

Și eu, ca tine, mi-am dorit cândva

ceva ce niciodată n-aș fi putut avea,

dar am ales să lupt, un arhetip să fiu

și cât am deviat, nici azi nu pot să știu...