Poezie

Visatori...

1 min lectură·5 august 2011

Mediu

Visători, prin șirul celor hărăziți pentru gândire,

Ne încurcăm poveștile date de parce,

Trimitem solii inocenței, ce vrem a se întoarce,

Din lumea caldelor priviri, cu muguri de iubire.

Visători, suntem crescuți de Marea Dragoste

Și glasul ei ne-ndeamnă, ca briza mării, vara,

Să răsărim în suflete străine - Bună seara,

Sunt cel pe care nu-l cunoști ce te dorește!

Suntem făcuți să umplem goluri privind cu sentimentul,

Să încălzim o lume în plină congelare,

Niciunul dintre noi magic-valențe n-are;

Prin simplitatea noastră ne poartă numai visul.

Ne încurcăm trăirile, căci viața solitară

E un muzeu cu porțile mereu închise,

Pășește către zori, cu brațele deschise,

Să vezi în el comori, ce nu se văd de-afară.

Dacă de azi trăirile-ți pictează un impozant tablou,

Dacă de azi oglinda-ți dă motiv de strălucire,

Atunci am năvălit în lumea celuilalt printr-o privire,

Iar timpul ne transformă, din anonimi, în apă și ecou...

001.731

grinczveig daniel cosmin. “Visatori....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/grinczveig-daniel-cosmin-0017218/poezie/13986378/visatori

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.