grigore avram

POZIÞIONARE Lanțul nostru triumfal Este mic și virusat: Pentru unii prea banal, Pentru alții prea ciudat. Însă, existențial, Și slab și controversat. Dacă astăzi am ajuns Pe-un fuștel

Viața pare-atât de bună, Iar moartea-atât de-nfricoșată, Fiindcă prima-i o minciună Și-a doua e adevărată.

A fost nevoie de o clipă-n plus Ca să-mi urnesc privirea către tine. Deși aveam albastrul cer oclus Deasupra buzei veștejită bine, Eu n-am pierdut în rouă-al tău alint Și nici mai mult prin

LIPSURI N-ai ani să crezi că eu mă scutur Și mă topesc încet, încet, Ca o speranță de-nceputuri Sau ca un suflet de poet. N-ai timp să vezi că-n lumea mică Destinul viu e tot mai

CICLICITATE Înflorim odată cu răsăritul și ne stingem în învelișul găunos al nopții. După care totul se reia de la început.

PARADOXURI Bucuria de a avea E-o plăcere pe care cu toți o simțim, Ea nu-nseamnă defel a lua, Cum postura ne-ndeamnă să fim: E doar gestul curat de a da. Paradox sau mister uneori E

SOCOTELI Din prea multul ecou Care poartă cuvânt, Am ales pentru noi Doar o pală de vânt, Să ne poarte ușor Înspre norii stegari, Să ajungem în zori Ca și apele mari, Un ocean

COPACULE străin și mic Din fala ta de astă vară N-a mai rămas, parcă, nimic, Spun adierile de seară Ce-ți plimbă frunzele caduce Sub brume albe care lasă Priviri înfipte în uluce Și-n dorul

NEȘTIINÞE N-am știut ce sunt, ce taină port în sânge, Ce munți străini știu stânca să-mi înfrunte, Ce drum de sat mă cheamă și mă strânge Și ce lumini mă piaptănă pe frunte. N-am știut

-De tine vreau să divorțez, L-a anunțat ea, supărată, Și-ai face bine să mă crezi! -Dar ce-ți veni așa, deodată, Fără un prim avertisment? De zece ani ești măritată Și ăsta-i primul

Răsare Luna, Și gândul iar îmi zboară, Pieptiș urcând cărările întruna, Spre Univers. Mi-e drumul ca o sfoară De-atâtea piedici care-mi stau în față. Te am în suflet stea nemuritoare Și-așa,

Mi-e greu să pot, dar n-am să mă rezum S-adun în minte clipa de pe drum, Să mi-o alătur vieții de demult. Tu doar în mine ești, și nu oricum, Mi-am zis timid, să nu produc tumult, Și doar spre

N-am nori să mai ningă durerile serii, N-am liniști s-adune tăișul inept, N-am timp să se-arate model primăverii, N-am voce să tune, n-am aer în piept. N-am gânduri să ducă-n colind peste