Cînd ești departe...

cînd ești departe dincolo de dealuri și văi toate fîntînile au culoarea ochilor tăi... știu că ploi și furtuni năvălind le-au umplut iar munții și norii însetați le-au băut... cînd ești departe o sete fără de nume îmi mistuie ochii larg deschiși către lume în zadar încerc s-o sting cu boabe de rouă în dimineața cea surîzătoare și nouă... cînd ești departe... foarte departe de mine zi după zi însetez doar cu gîndul la tine... pădurile toate îmi par tărîmul fecund unde fîntînile tale de lacrimi se-ascund adîncuri în care în taină stele ostenite se culcă tăcut pe prunduri de vise rănite...