Șoapte în noapte

veștede vorbe cad ostenite în sufletul meu soarele cată în geamul privirii parcă mai greu pleoapele grele îar se apleacă ude de vînt pașii tăcerii calcă pe frunze ca pe-un mormînt noaptea privirii dospește de gînduri și insomnii buzele mele caută-n lacrimi vechi bucurii șoapte ciudate bîntuie-n noapte parcă-s strigoi: \"fost-am odată amîndoi Unul azi sîntem Doi...\"