Doar tăcerea...

n-am să-ți mai bat în veci la porți, iubire mi-e inima o rană ostenită ce bate către tine în neștire da-i poarta-nchisă, casa-i părăsită… și am să plîng din ce în ce mai rar ceasul iubirii nu-l mai pot întoarce din ce-am avut doar acest plîns amar precum un vierme-n suflet loc își face atîția ani speranța mi-a hrănit iubirea și credința și puterea tu nu mai esti ce-ai fost și ce-am iubit din mine va rămîne doar tăcerea…