Destin

mă-mpresurară anii! de-abia mai pot zări prin cercurile vremii mlădița de-nceput înghesuit de gînduri... uitat de bucurii mă ninge azi frunzișul în care am crezut pe fruntea erodată de vînturi și de ploi a-ncărunțit seninul și-naltul zbor de ieri înalt îmi pare gardul întoarcerii-napoi! mi-aș răsuci destinul spre alte primăveri!