Autour d’un reve
prima rază de lumină a dimineții puritate gratuită, sfâșietoare amestec de bucurie și umilință obținut prin nesomn și revărsat peste mizeriile zilei peste mizeriile mele nu am unde să mă
Imn
ard ca o torță-nnebunită în noapte purtată de ultimul fiu al unei seminții ucise sălbatic ard ca rugul de jertfă al unei fecioare, rug ce mușcă tremurând din inocență ard ca pietrele
Eram, desigur, tineri
iubirea a venit în dans, în râs, în soare, mușcând ușor, în joacă fructe crescute-n noi, ce cresc nepotolit sălbatice și rare pentru dorința-i, parcă eram, desigur, tineri și mai presus de
Ne-liniște
plutirea unui sunet suplu răpit de-o forță anonimă pătrunde în carnea liniștii ritualic purificator sângele secundelor curge fără întoarcere nemăsurat pe altarul minții
Tatuaj pe un țipăt
într-o durere adâncă nu înțelegi nimic privești hipnotic și înăuntru e un țipăt înghețat pe care neputința îl topește leneș într-o indiferentă tăcere omul e o tristă risipă într-o iubire
Þie
Ca un parfum persistă-n mine Ființa ta după ce pleci Stârnind cascade cristaline Care-mi lovesc pereții reci Tu nu mă lași să devin pustnic În peștera-mi să mă închid Văzându-ți zâmbetul
Temporizare
Urlând sau blând Oriund-oricând Timpuri arzând În iad de gând Decad pe rând Zadar plângând Zadar negând Neant aflând.
Umilinta zilei de maine
Soarele cade după deal Ca un ban În cutia milei.
Se-ism la persoana I
Împreunarea nopții cu argintul Suflat de luna albă ca o mască Nu lasă nemișcarea să trăiască Neliniște-i tăcerea .. și cuvântul Un gând solid, sinistru, sacadant În avalanșă-și urlă
A-dorație
Ceva în mine-ngenunchează Pierdut În vraja-ți nesupusă. Mi-e dor de visul tău Cu unde limpezi Mi-e dor să îl aud șoptind Să-l strâng la piept. Îmi amintesc zâmbind De al tău zâmbet Îl
Pastel
Stau nemișcați și singuri pomii, Cu brațe goale, înghețate, Privesc umili la cerul lumii Visând la frunze-nrourate. Înaltul păsări nu aduce, Doar fulgi șăgalnici de zăpadă Ce pe pământ vin să
De n-aș fi eu
M-aș arunca în mări de lavă Cu pești oribili de metal, Mi s-ar părea nu foarte gravă Ratarea unui salt mortal. Aș sparge ceruri după ceruri Cu ochiul meu flămând și mut, Aș fi tristețea din
Dansul bețivului
Un vals dansat de un bețiv, Așa îmi pare viața mea. Mișcările pornesc tardiv Și melodia-i tare grea. Din timp în timp mă mai opresc Să rezonez cu ritmul viu În ring neghiobii mă
Tomnatice presentimente
Valuri de invizibil mângâie frunzele cu abilitatea șarpelui biblic. Fragile și neputincioase, frunzele se-nfioară la șuierul ce le-mpresoară și își acceptă căderea întorcându-se în
Coincidența vânătorului cu prada
Mișcarea mâinii tale Înșeală spațiul și privirea Amintind de lumi fără greutate, Fără de haos. Când mă atingi Pielea-mi devine pielea ta Și invers; Magie și mirare, Tandrețe a
Himera
Tăcerea de marmură-nalță palate, Zadarnice clipe cu forme de fum. Ușile scârțâie, ferestrele-s sparte Suntem micii prinți ai marelui drum. O lume de vise, iluzii în lanț, Ne ține-nghețată
Inocență
Mersu-i leneș, unduit Se prelinge lin la vale, Soarele din asfințit Îi trimite raze-n cale Și-i mângâie gamba crudă Urcă tandru pe picior Când gelos și plin de ciudă I se pune-n
De homini
Omul – o lacrimă curgândă Spre un ocean fără sfârșit, Un vis plutind pe o secundă, Întors cu fața spre zenit. Nu știe unde-l duce drumul Mereu surprins de ce va fi, Constant cu sine cum e
Intensitate
Salcâmii știu, Zadarnic plâng. N-aș vrea să fiu Secundă-n vânt. Salcâmii știu, salcâmii știu că te iubeam Dar ție nu ți-am spus decât târziu, Când nu mai auzeai, nu mai visam Decât cenușă
