Grebenisan Mihai Marian

Astăzi toate îs pe dos Văd, că toate merg prost, Sufăr și mă doare, Dar toți, de mine au uitat! M-a uitat și Dumnezeu, Trei zile, de la aniversare Supărare, tot mai mare... Am uitat și de

La marea poartă, cu pumnii înclestați așteaptă, turbând plânge sau râde cuprins de nervi nu știu ce stare are... E poarta vieții, poarta ce duce la o altă etapă spre o altă viață una mai

Cuvinte mari, magice Două cuvinte esențiale Pe care lumea le vrea Să se simtă, să se audă, Mari cuvinte, rostite Pe care nu le declarăm! Nu oricine poate rosti Acele cuvinte,

Poți scrie multe Fără a transmite, Vesrsuri multe, Zeci de texte! Poți da sens Prin două cuvinte O singur text, O singură poezie! Dacă postezi poezii Multe pe zi, Pe săptămână zeci, Pe

Dă năvală leul foamei În gura ursului turbat Joacă lupul înfuriat Cenușia vulpe zâmbește Ce șiretlic v-am pregătit. Un rechin de nicăieri se ivește Un taur cu coarnele amenință Calul ce dă

Îmi pare rău că nu pot fi direct, Cu tine pot vorbi doar în vise Gândurile mele se vor scurt-circuita, Vreau să te văd chiar aici și acum Lumina lunii mă face să plâng, Miezul nopții mă oprește

Am înotat prin mare, În pierdutele cuvinte, De prin nori îndrăznesc Cuvintele să le enumăr. De la depărtare încerc Să zic, să caut îndrăznesc, Să te fac să vezi, dincolo Prin cânt, zid și

Străbat înălțimi abrupte, De unde cad fulgere de gânduri Pe nisipuri mișcătoare alunec De lumini zărite mă agăț. În porți ferecate cu oțel, Înlănțuit și captiv În camera obscură negrul Pare

Înot galant spre necunoscut Nimic nu mă oprește Iluziile, șoaptele nu mă înspăimântă În voci familiare, mă înec. Mă ridic și cad din nou Și viața e tot mai alertă Doar mintea e mai

Când visele dulci se adună pe al timpului altar, Privesc la chipul tău prin gâmduri de iubire, Pe chipul tău angelic eu citesc, dăruire Iubirea mea cea zgribulită, ți-o aduc în dar. Când

Nu haina face omul Degeaba ambalaj, frumos Daca sufletul e pătat Trebuie sa fie curat. Anii trec, fizicul se schimbă Caracterul rămâne E mai important Frumusețea sufletului. Poți fi

Sunt o pată în Univers Aici, acolo, oriunde Nu îmi găsesc locul Nu mai pot așa! Nu poti fi cine vreau Nu sunt cine par, Dar ce vreau eu, Nu mai contează! Nu mai vreau milă, Sunt o pată

Sufăr în eterna pusteitate, Făra dragostea ta, îs un nimic! Precum o lumânare, fără candoare, O umbră întunecată, fără fericire, Un petec pal, fără de culore, Un suflet, fără inimă, să

Un cântec de dor, De te trec fiori Ne străbate sufletul Pe cum gândurile. Mi dor de noi, Cum eram mereu Nu am să spun… De tine, mi-e un dor nebun! Mi dor de clipe, Fapte ce

Tomița pisicuța Bătrânică, sărăcuța Gestantă, supărată O fi fost lovită... Alb și negru la culoare Blândă și jucăușă Cu ochii verzi Mieuna și parcă-mi spunea! Ieri numa laptic A băut,

Era o noapte toridă de vară. Îmi amintesc că părinții mei erau la o nuntă iar fratele meu era plecat întro excursie cu prietenii. Eram singur acasă. Am făcut băiță m-am schimbat în pijama apoi m-am

Cum să nu vezi Și să nu crezi Când e atât de clar Nu e doar imaginar! Și fii pe fază Nu ucide, ce urmează O știm amândoi Cum e să fim noi! Cum să nu bagi de seamă Când în a ta cale Mai

Pe urmele tale am pornit Bucuros am fost când pașii I-am zărit, pe fiecare l-am atins Din urmă umbra ți-am prins Ca prin magie s-a șters Dansez în barca timpului Mă balansez încotro

Te ai întrebat ce înseamnă să obții tot ceea ce îți dorești? Atâta timp cât nu îi rănești pe cei din jur poți visa la orice. Te poți gândi și chiar aspira. Să lupți căci gândurile pozitive atrage

Între calea de zi și cea de noapte, Se află fericirea noastră, O șansă unică, inevitabilă Oare am putea fi noi înșine? Fiecare cale, e unică, Aproape fiecare, e și sigură, Dar una e mai

Trăim în secolul vitezei Fiecare se mișcă în stilul său Unii mai rapid Alții mai încet Îs conștient că mă mișc încet Dar sigur, fără grabă Graba strică treaba!

O noapte ciudată Mai 2050 ora 8 pm dimineața. Într-un orășel din insulele Hawai se află locuința mea. De ani de zile eu și familia mea locuim într-o zonă mai retrasă la marginea orașului. Cu

M-am săturat Să mă țin scai Cu sila nu se poate Nu te interesează Ale mele sentimente Plăcerea ta, suferință Nu vreau să fiu un ghimpe În a ta cale! Semne nu dai Te doare în cot Îmi

Pe patul de diamant, Viața e un amant! Þinută întrun coif de sticlă Fatalitatea, destinului; Clipa plăcerii, inefabile Momentul desfătării, Acutului extaz, inegalabil, A muzei