Poezie
Doar vise dulci
2 min lectură·
Mediu
Când visele dulci se adună pe al timpului altar,
Privesc la chipul tău prin gâmduri de iubire,
Pe chipul tău angelic eu citesc, dăruire
Iubirea mea cea zgribulită, ți-o aduc în dar.
Când gândurile se împletesc pe înaltul cer și zbor...
Privesc întinsă mare iar gândurile îmi limpezesc
În abis, pracă pe tine te zăresc
Zâmbinudu-mi ușor cu surâs multicolor.
Pășeșc încet pe marea cea albastră,
E doar o fereastră către sufletul tău,
Acolo mă voi regăsi mereu.
Privesc pasărea măiastră.
Știu că mă porți în gând
Nu îndrăznesc să bat
La ușa inimii tale așteptând
Prin vise aud, glasul iubirii, cântând.
Mă las purtat de valu mării
Iar inima în mine continuă să crească,
Două destine doresc să se cunoască,
Aceste gânduri vor fi date uitării.
Mă visam aievea, într-o feerie divină,
Aș da orice să-ți îndeplinesc o dorință,
Să se împlinească este cu putință,
Apoi să te sărut pe mâna ta cea fină!
Soarele a început să îmi zâmbească,
Marea albastră lung drum îmi croiește,
Ea îmi șoptește atât: Traiește și iubește!
Iar gândul la tine continuă să crească.
Vise dulci cu tine mereu,
Asta știe doar al meu suflet
Cât te voi iubi și te am iubit,
Mereu am știut că am fost al tău!
Þine-mă în brațe până la al soarelui apus!
Cu ochii sufletului meu parcă îți simt a ta suflare.
Precum o rară floare, precum o adiere,
Și ar mai fi ceva de spus: Eu te iubesc nespus!
001.018
0