Mediu
Un cântec de dor,
De te trec fiori
Ne străbate sufletul
Pe cum gândurile.
Mi dor de noi,
Cum eram mereu
Nu am să spun…
De tine, mi-e un dor nebun!
Mi dor de clipe,
Fapte ce lipsesc;
Vorbe, întâlniri, amânate
Nu sunt uitate!
Mi dor, de vocea ta
Al tău chip, îmi lipsește
Un dor nebun, de poveste
Mă apasă un dor…
Printre străini suntem
Și totuși în doi
Parcă ne un dor
De acest cântec, etern!
00873
0