Grebenisan Mihai Marian

Oricine ar conduce țara Prost, bine cum ne merge Cu bune, rele, România Tu, ești patrie cu de toate! Oricât de frumos ar fi Meleaguri precum tu dragă. Treburile se învârt pe roți Românie

În ape violete răsare O mână de mătase Te salută prietenește Din tulburi cercuri izvorăște. În oglinda violetă Te privesc și nu te recunosc Ești același și totuși diferit Încremenit, turbat,

În curcubeul de cuvinte Vârtejul plutește încurcat Dincolo de ecourile valurilor Deasupra nisipurilor aurii. Pescărușii argintii survolează Lumea se miră Iar ei se holbeaă În culori să

Peste aglomeratul oraș Unde zgomotele îngheață, De unde se luminează, Un înger se arată. Timpul se oprește Și totul-n liniște Orice mișcare, încetează Cu aripi de opal, un înger. Cu o

În curcubeu de cuvinte, Vârtejul plutește, încurcat Dincolo de dorințe Deasupra nisipurilor aurii. Pescărușii argintiii survolează, Lumea se clatină-n mișcare Iar ei se holbează, cu seamă În

Prea mult fum În gânduri inundat Toate par amintiri incendiate Îmbrăcate în ploi de catifea. Lava fierbinte curge Cenușa împrăștiată peste gânduri Vagi amintiri cu lacrimi Într-un lanț

De atâtea ori rătăceam Adesea de culori mă agățam, Unde fugi atât de disperat Printre culori mereu găsit, Te zbați mereu în neștire Surprize tainice-n culori Totul se rezumă la noi Ne am

Ideile curg și se duc Spre munții îndepărtați, Vânez rime încrucișate De-a lungul văilor înflăcărate. Mă împiedic de vorbe Arunc cu idei împerecheate Se lovesc de zidul nevăzut Invizibil

Pe sfoară de rubin pășind De inele de iarbă agățat Milioane de cristale s-au spart Din deșertul de nicăieri alergând. Spre ceruri roșiatice-nălțând În stânci de onix amorțit Bântuie un suflet

Dă năvală leul foamei În gura ursului turbat Joacă lupul înfuriat Cenușia vulpe zâmbește Ce șiretlic v-am pregătit. Un rechin de nicăieri se ivește Un taur cu coarnele amenință Calul ce dă

Simt că zbor în extaz Plutesc deasupra lumii În ochii tuturor îs invizibil Mă dezintegrez total. În bucăți mă desprind Amestecul de molecule Lumea toată se-nvârte Am luat-o

Din fântâna cu explozii În vârtejul de strigăte Mii de sunete afundate Pe unde mereu ghidate Inima-mi paralizează! Inima urlă a disperare Mintea nu mai controlează Spiritul își ia

Înot galant spre necunoscut Nimic nu mă oprește Iluziile, șoaptele nu mă înspăimântă În voci familiare, mă înec. Mă ridic și cad din nou Și viața e tot mai alertă Doar mintea e mai

Străbat înălțimi abrupte, De unde cad fulgere de gânduri Pe nisipuri mișcătoare alunec De lumini zărite mă agăț. În porți ferecate cu oțel, Înlănțuit și captiv În camera obscură negrul Pare

Ninge ca în povești Peste munții îndepărtați De un alb înzestrați Cu nea sunt încărcați. Ninge fără oprire Ne gândim la nemurire Vântul bate, alinare Alb îmi șade pe spinare. Zăpadă lină,

Culori multicolore zăresc Pe covorul ruginiu agale pășesc Desculț în foșnet ș în cânt Cu mii de voci și un gând. Singur în lumea mișcătoare, Tărâmul umbrelor, nisipuri schimbătoare Simt

Mă înec în ocean de vise De gânduri umbrite Idei întunecate, sumbre Fluxuri cu ață de sticlă legate. Mă agăț de un fir de os Printre uriașii elefanți roz.

În sunetul oceanului, Printre delfini albaștri Fluturii cenuși, colorați Valurile de cristal ale insulei. Lăsați-mă să înot Dorm, visez sau ambele Dansul pescărușilor gălăgioși Înconjurat de

Oricine ar conduce țara, Prost, bine cum ne merge Cu bune,rele, România Tu, ești patrie, cu de toate! Oricât de frumos ar fi Meleaguri, precum tu dragă Treburile se învârt pe roți Românie

Primăvara a sosit, Cu zâmbete colorate Suflete înflorite Natura a reînviat! Ghiocei, toporași, viorele Le am adunat în buchet Să le dăruim cu drag Persoanelor ce ne plac! Mamă, soră, alte

Iubirea un fior Un curent electric O infuzie de sentimente Iubirea e un foc. Inima e un carburator Ce se aprinde pe loc Când iubire e Focul arde rău. Gheața se poate topi Prin iubire

Trecuta anul și mai uitat De mine nu-ți mai amintești Un semn nu mi ai mai dat Nici o prietenie nu-ți dorești! Eu ți am tot scris E bine dacă ai citit Cu siguranță ai văzut Mai e ceva de

Arșiță mre, străine! Undeva, în satul meu, niște băștinași trudiți, cu mâinile crăpate, căpăleau câmpul din zori... Satul meu-i abundent și atâta unelte pe uliți urcă muncitori, țărani și

Stiloul meu e o floare cu petale colorate și tulpină aurie mirosuri ce se regăsesc o esență veche cu o lume mare. Și cerneala din stilou este o pasăre măiastră, cu pene multicolore care