grama marius

Lângă spiriduși și magi Moșul cântă tinerește, le va duce celor dragi sfatul bun...dacă găsește.

Am încercat a prinde lumina dintre nori, am încetat a mai răspunde la tristele scrisori. Am plâns, am râs, am fost atât de simplu, am vrut a fi ce au pirdut părinții și bunicii. Acum când

Bat clopote, răsună-n noaptea vie, veniți, luați lumină, se-aud cuvinte calde, veniți la bucurie, veniti chiar de-departe. Lumini străbat vioaie în noaptea învierii, aduc cu ele viața, aduc

Trepte de foc, pașii îmi scapără singuri, luna pe loc, deapănă lungile gânduri, chipul timid, dragoste-n vis îmi arată, duc către cer, inima mea cea curată. Aripi de vânt, nasc în

Ascult frenezia greierilor, o cale spre paradis, o cale de mulți neatinsă și-ncerc să pot a crede, că este calea mea. O cale a iubirii, o cale a iertării de sine, un lăcaș al absolutului

Șiraguri de lacrimi. pe stropi de durere, cuvinte și psalmi se-aud în tăcere. Pe piatra cea sfântă, cu dragoste uns, stătea-n rugăciune trupu-Þi răpus. Prin sute de lacrimi, prin râuri de

O torță răzbate prin sufletul meu, și-mi arde privirea și crezul, mă lasă să spumeg, nu vrea ca să pier, și duce-n genune auzul. Mă arde durerea, durerea de fier, și-mi scânteie soarta

Mă plimb,printre fagii, de la capătul pădurii, Un tablou sumbru de piese,amestecate în culori vii, înrămate în culori moarte,așezate parcă, de o mână demonică, ce vrea, a crea un sentiment de

Tremur învie pe buze, ochii se pierd în orbite, astăzi în cântec de muze prind doar cuvinte lovite. Fluturi de-argint se arată, zumzet de fier răscolind, dansul și-l scaldă în ceată, norii de

Cu scânteie de speranță și cuprins de nostalgie, printre treptele cetății ce-amintesc a pribegie, mă strecor uimit de pietre ce așează azi tăcere și ascund în sinea lor numai lacrimi și

Un gând Tânjesc,la tot ce pare-a fi de neatins Tânjesc,la tot ce pare-a fi de ne-pătruns Tânjesc,spre lumea mea de vis Tăcut. Aprind,din

Să prind fărâma vântului în plasa mea de fluturi, s-ating lumina dintre două umbre sau poate ploaia s-o invit la masă. Certat să fiu de stele și pedepsit de lună, iubit doar de tăcere să zbor

Un pas, te duce mai aproape, de orizontul fără tihnă, a descărcărilor de iubire curată, de absolutul neatins din vis. Spre desfătarea gustului, spre deliciul simțurilor greu încercate, de

Muzica,străpunge liniștea, adormită din local... târziu, apari ca un înger venit pe o rază și pleci... în grabă. Aștept,crispat aceeași minune, că poate vei fi, un început anume. Cutez

Atingere vie, sudoare și dor, străbat împrejuru-mi tăcerea, nespusele vorbe prind de răzbat eterul de seară, misterul. Doar susur de noapte, prigoana alungă, în cete spre albe dorințe, cu

Tresar la gândul că va fi, da, va fi trecutul mereu aproape, umbrindu-mi vitorul, o umbră ce se-ntinde deasă peste fi(I)nța mea. Va fi venit și timpul trecutului meu să-mi bată la ușă, să-mi

Asprime de nea mă cuprinde, când pașii ușor mi pornesc, e noapte și vin către tine, e noapte dar eu te iubesc. Sublimă durere mă arde, când trupu-mi te cheamă mereu, aștept prigonirea

Ard clopotele de atâta vâlvătaie, iar norii s-au ascuns de ochii lor, ascut creioane în umila mea odaie, să cern crispat poemul meu de dor. Ard lacrimi pe obrazul ars de soare, iar norii îmi

Aripi de cometă, am astăzi la micul dejun, de sos va fi problemă, dar nu e bai, căci se rezolvă cu o părere de amantă, știe doar ea dedesupturile culinare, norocul meu că mai sunt tânăr. O sun,

Ard clipele tăcute, umbrele timpului mă apasă în ceața amintirilor stinse, de dragostea crudă. Inima cere răgaz, timpul alungă ultima lacrimă, nedesprinsă încă de suflet, în jocul

Val după val, fărâmă iubirea firavă, plânsetul ei, scâncet de inimă trează, lacrimi ce-i curg, ard rătăcirea senilă, îngerii plâng, bocetul ei de copilă. Dor după dor, timpul apasă