Am încercat a prinde lumina dintre nori,
am încetat a mai răspunde la tristele scrisori.
Am plâns, am râs, am fost atât de simplu,
am vrut a fi ce au pirdut părinții și bunicii.
Acum când
Bat clopote, răsună-n noaptea vie,
veniți, luați lumină, se-aud cuvinte calde,
veniți la bucurie, veniti chiar de-departe.
Lumini străbat vioaie în noaptea învierii,
aduc cu ele viața, aduc
Trepte de foc,
pașii îmi scapără singuri,
luna pe loc,
deapănă lungile gânduri,
chipul timid,
dragoste-n vis îmi arată,
duc către cer,
inima mea cea curată.
Aripi de vânt,
nasc în
Ascult frenezia greierilor,
o cale spre paradis,
o cale de mulți neatinsă
și-ncerc să pot a crede,
că este calea mea.
O cale a iubirii, o cale
a iertării de sine, un lăcaș
al absolutului
Șiraguri de lacrimi.
pe stropi de durere,
cuvinte și psalmi
se-aud în tăcere.
Pe piatra cea sfântă,
cu dragoste uns,
stătea-n rugăciune
trupu-Þi răpus.
Prin sute de lacrimi,
prin râuri de
O torță răzbate prin sufletul meu,
și-mi arde privirea și crezul,
mă lasă să spumeg, nu vrea ca să pier,
și duce-n genune auzul.
Mă arde durerea, durerea de fier,
și-mi scânteie soarta
Mă plimb,printre fagii, de la capătul pădurii,
Un tablou sumbru de piese,amestecate în culori vii,
înrămate în culori moarte,așezate parcă, de o mână demonică,
ce vrea, a crea un sentiment de
Aș mai fi jucat șotron, dar nimeni nu ma vrea, nu mai au timp,
au terminat bagajul inocenței;aș mai fi râs cu lacrimi, dar nimeni nu se mai amuză, ce trist.
Aș mai fi rupt ramuri pline de poamă
Tremur învie pe buze,
ochii se pierd în orbite,
astăzi în cântec de muze
prind doar cuvinte lovite.
Fluturi de-argint se arată,
zumzet de fier răscolind,
dansul și-l scaldă în ceată,
norii de
Cu scânteie de speranță
și cuprins de nostalgie,
printre treptele cetății
ce-amintesc a pribegie,
mă strecor uimit de pietre
ce așează azi tăcere
și ascund în sinea lor
numai lacrimi și
Da, fiecare om e o istorie,
scrisă sau nescrisă, dar adânc trăită, prin nori de foc sau prin lumini albastre.
A mea este doar un pahar de jale, se umple cu dureri, apoi revarsă remușcări; mă poartă
Să prind fărâma vântului în plasa mea de fluturi,
s-ating lumina dintre două umbre sau poate ploaia s-o invit la masă.
Certat să fiu de stele și pedepsit de lună, iubit doar de tăcere să zbor
Un pas, te duce mai aproape,
de orizontul fără tihnă, a
descărcărilor de iubire curată,
de absolutul neatins din vis.
Spre desfătarea gustului, spre
deliciul simțurilor greu încercate,
de
Muzica,străpunge
liniștea, adormită
din local...
târziu, apari
ca un înger
venit pe o rază
și pleci...
în grabă.
Aștept,crispat
aceeași minune,
că poate vei fi,
un început
anume.
Cutez
Vis în oglindă
Perfidă poate fi atingerea de noapte
Cu tot alaiul ei de stele aromate
Chiar zece constelații de vezi pe bolta lată
Tot necăjita lună ne iartă de păcate.
Ce sobru pare-un
Atingere vie, sudoare și dor,
străbat împrejuru-mi tăcerea,
nespusele vorbe prind de răzbat
eterul de seară, misterul.
Doar susur de noapte, prigoana alungă,
în cete spre albe dorințe,
cu
Tresar la gândul că va fi,
da, va fi trecutul mereu aproape, umbrindu-mi vitorul,
o umbră ce se-ntinde deasă peste fi(I)nța mea.
Va fi venit și timpul trecutului meu să-mi bată la ușă,
să-mi
Asprime de nea mă cuprinde,
când pașii ușor mi pornesc,
e noapte și vin către tine,
e noapte dar eu te iubesc.
Sublimă durere mă arde,
când trupu-mi te cheamă mereu,
aștept prigonirea
Ard clopotele de atâta vâlvătaie,
iar norii s-au ascuns de ochii lor,
ascut creioane în umila mea odaie,
să cern crispat poemul meu de dor.
Ard lacrimi pe obrazul ars de soare,
iar norii îmi
Aripi de cometă, am astăzi
la micul dejun, de sos va fi problemă,
dar nu e bai, căci se rezolvă cu
o părere de amantă, știe doar ea dedesupturile culinare,
norocul meu că mai sunt tânăr.
O sun,
Ard clipele tăcute,
umbrele timpului mă apasă
în ceața amintirilor stinse,
de dragostea crudă.
Inima cere răgaz,
timpul alungă ultima lacrimă,
nedesprinsă încă de suflet,
în jocul
Val după val, fărâmă iubirea firavă,
plânsetul ei, scâncet de inimă trează,
lacrimi ce-i curg, ard rătăcirea senilă,
îngerii plâng, bocetul ei de copilă.
Dor după dor, timpul apasă