Poezie
Uitare
1 min lectură·
Mediu
Pășesc, cuprins de nostalgia vieții prin tărâmul redescoperirii, în tărâmul redefinirii
E liniște în cimitirul sobru,
doar fremătul frunzelor acompaniază ciripitul păsărilor,
privesc îngândurat la șirul celor fără de ființă, la
înșiruirea nefirească a celor dragi.
Ani, nume, titluri toate adunate pe câțiva metri de verdeață,
suflul trecutului cuprins de uitarea prezentului.
nu pot atinge mișcarea timpului, să pot aduce trecutul în prezentul meu, să pot visa , să pot fi eu.
sunt suflet din suflet, sunt viață din viață, sunt trecut prins de prezent,și locul ce naște durere așteaptă.
002.230
0
