Poezie
Doliu
1 min lectură·
Mediu
Doliu, poate cel mai mare de la Mihai Viteazu încoace,
poate fi înmormântarea poeziei românești.
Este golul din iubirea noastră.
Este chemarea unui zeu pe postamentul lui.
Plâng, e prea mult, ultimul fulger din Carpați
străluce pentru ultima oară, nu-i mai putem auzi forța,
e ultimul licăr al unui neam obosit de vechime,
oropsit de vânturile tinere.
Mă rog, aud chemările inimii spunându-mi să nu dorm,
căci ultima fărâmă de românism apune.
Să plângem, să plângem destinul ce n-i s-a hărăzit,
să plângem și să ne bucurăm căci a mai răsărit o stea,
o stea a iubirii, o stea a speranței.
001.384
0