Poezie

Trecutul

1 min lectură·14 iunie 2010

Mediu

Pe când mantia cernută,

a rubinelor de apă,

se răsfrânge-ndurerată

peste lacul adormit,

pe când astrele cuvântă,

sufletelor care zboară,

iar pământul încălzește

mugurii ne-mbobociți,

prind a rupe din tăcerea,

zorilor ce s-au pornit

și mă pun a cerne lacrimi,

printre lumânări aprinse,

pomenind cu glas de jale

numele celor pierduți,

între degete cu țărna

ce-mi acoperă trecutul,

mă cufund lovit de lacrimi

și de dorul meu mărunt.

001.256

grama marius. “Trecutul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/grama-marius/poezie/13944381/trecutul

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.