Poezie

Ursitoarele

1 min lectură·29 septembrie 2009

Mediu

Acum, ca și atunci răsfoiesc

printre albumele învechite de vreme,

să redescopăr începutul unui spectacol,

ce încă se mai derulează printre noi.

O epopee ruptă din fericire și hrănită

cu suflete pereche, scăldate în izvoarele iubirii.

Doar timpul își desenează cu grijă,

amprenta sa diabolică ce nu iartă

sau să arate vreo milă niciunei piese a jocului,

strivindu-i încet voința și îndrumând-o

spre disperarea durerii bătrâne.

În acest spectacol cinic doar un singur

prieten mai pot găsi, mesagerul morții

acel înger al întunericului ce se dezmierdă

prin rămășițele nepământene ale iubirii.

Doar el mai poate înțelege agonia

în care mă cufund, dându-i o satisfacție

nemărginită, așteptându-și cu răbdare

prada ce urmează să-i cadă în plasă.

Mai am câteva clipe de zvâcnire apoi cuminte

pornesc pe o cale de mult pecetluită

și așezată cu multă migală de ursitoarele târzii...

001.278

grama marius. “Ursitoarele.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/grama-marius/poezie/13908253/ursitoarele

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.