Poezie

Usurare

1 min lectură·12 august 2009

Mediu

Stinge cuptorul durerii,

mă iartă, se poate, te rog,

uită-mi și rana hidoasă

și umple-mi paharul de dor,

căci mor.

De ce statornica vină,

mi-o pui tot mereu față-n față,

îți place să faci suferința

să-mi rupă și visul din somn,

până s-adorm.

Oftatul, e zâmbetul tău,

privirea de jar parcă trece

prin miezul de fier, dar

clipa de vine mă urcă să sper,

căci poate-o să pier.

Te uiți cum jilava putere se scurge,

și ohii-ți măresc bucuria, mă vrei

purtat pe o raclă de ape străbune,

căzut în cascade ce urlă-n genune

cum beau supărat, din dalbele spume,

să mor fără nume,

din jalnica lume.

001.169

grama marius. “Usurare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/grama-marius/poezie/13901329/usurare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.