Inspiratie

Þigara se stinge, alături, același pahar de coniac ieftin din care sorb sacadat, licoarea ciocolatie. Te aștept inspirație dulce, să-mi da-i forța să străbat nețărmuitele cărări stropite cu har dumnezeesc, acolo unde stropul e ploaie, unde ploaia e viață. Unde suspinul e bucurie desăvârșită iar frunțile încruntate sau descărcat de orice supărare. Acolo și numai acolo te vreau, să purcedem alături de îngerii purtători de iubire pură, să cântăm în minunatul cor al vieții eterne. Tresar, căci jarul mușcă din amprentele deja slefuite, de vitregiile vieții de zi cu zi. Ce vis frumos am avut, îmi fuge prin inconștientul încârcat și așa de multe alte lucruri neterminate. Ce păcat că nu pot visa în fiecare secundă...