Elogiu nebuniei

Atunci când nebunia devine literatură, știu că trebuie să mă retrag, în liniște și pace, la marginea crizei economice, cu un singur scop: să recuperez ce mai poate fi recuperat, și anume oamenii. Dacă ei s-au pierdut în cuvinte, au făcut-o din ignoranță. Dar există simboluri și metafore care pot salva. Eu cu asta mă ocup: recuperarea sensurilor ascunse printr-o comunicare sinceră. Literatura nu are nevoie de mine, cât au oamenii. A părăsi un om sucit, pentru 1000 de oameni suferinzi, mi se pare echitabil.