Azi sunt singură-n cimitir
Doar mărețe felinare
Ce fâlfâie-n mișcare
Umbre reci de trandafiri .
Reci morminte și cruci vechi
Aer crud de amintire
Fantomatice siluete
Mă privesc găsind
Ce înseamnă fericirea ?
În ce cuvinte poate fi exprimată ?
Cum se pot dovedi
Clipele scurse , minutele pierdute , orele plânse ...
Pe fața-mi rigidă lacrimile curg
Asemeni unor râuri
Ce
Dac-o lacrimă ce cade
Seacă amintiri deșarte
Sub sentimente trucate
Se-mtorc imagini uitate ...
Din copilăria firii
Mi-amintesc doi ochi căprui
Din inocența tăcerii
Azi ei sunt plecați hai
Dar voi , cei ce vă chemați
fii ai nesfârșirii
Din întuneric salvați
fii ai nemuririi !
Dar voi cei ce strigați
cu suflul de moarte șoptind la ureche
cu aerul strâns într-o pereche
De noi ,
Într-o lume de dezastru
Pe-o planetă poluată
Nici cerul nu e albastru
Toată viața-i devastată .
Oameni ciungi , mândrii săracii ,
Stau intr-un apartament
Ca termitele la sacii
Care au dat
Aș vrea ,
Voi vrea ,
Am vrut mereu
Să vreau , să pot , să fiu doar eu ...
Să zbor , să cad , mă prăbușesc
Să înțeleg ce nu-nțeleg și sa citesc :
-enigma vieții din moarte ce se naște
În
În jur sunt oameni străvezii
->pe străzi poluate
Gânduri negre argintii
->siluete galante...
Acum un roșu sângeriu
Se scurge peste lună
Noapte-ai negră ; e tarziu
De fantome plină ;
Era
Un fum de țigara se risipește-n vânt
O inocență rară piere pe pământ
Un zâmbet ucis se inneacă-n lacrimi
Doi ochi căprui se ascund in patimi...
Razele solare mă invăaluie-n umbra ->
Două inimi bat despațite
Două inimi ce nu-și mai vorbesc
Două inimi ce stau amorțite
Două inimi ce nu se-ntâlnesc.
Două suflete ucise-n iubire
Două suflete plâng in tăcere
Două suflete mereu
În umbra lasata de sufletul gol
În dâra lăsată de sânge,
Apare parcă un simbol
Și teama de frica ma-nfrânge.
Mi-e teamă de frică,
Mi-e frică să mor,
Lumina m-apasă,negru mă strică
În bătaia
GG