Singuratate
Azi sunt singură-n cimitir Doar mărețe felinare Ce fâlfâie-n mișcare Umbre reci de trandafiri . Reci morminte și cruci vechi Aer crud de amintire Fantomatice siluete Mă privesc găsind
Ploaia
Ce înseamnă fericirea ? În ce cuvinte poate fi exprimată ? Cum se pot dovedi Clipele scurse , minutele pierdute , orele plânse ... Pe fața-mi rigidă lacrimile curg Asemeni unor râuri Ce
Doi ochi caprui
Dac-o lacrimă ce cade Seacă amintiri deșarte Sub sentimente trucate Se-mtorc imagini uitate ... Din copilăria firii Mi-amintesc doi ochi căprui Din inocența tăcerii Azi ei sunt plecați hai
Noi si voi
Dar voi , cei ce vă chemați fii ai nesfârșirii Din întuneric salvați fii ai nemuririi ! Dar voi cei ce strigați cu suflul de moarte șoptind la ureche cu aerul strâns într-o pereche De noi ,
Moartea Terrei
Într-o lume de dezastru Pe-o planetă poluată Nici cerul nu e albastru Toată viața-i devastată . Oameni ciungi , mândrii săracii , Stau intr-un apartament Ca termitele la sacii Care au dat
Vrute .....nevrute
Aș vrea , Voi vrea , Am vrut mereu Să vreau , să pot , să fiu doar eu ... Să zbor , să cad , mă prăbușesc Să înțeleg ce nu-nțeleg și sa citesc : -enigma vieții din moarte ce se naște În
Straniu-elegant
În jur sunt oameni străvezii ->pe străzi poluate Gânduri negre argintii ->siluete galante... Acum un roșu sângeriu Se scurge peste lună Noapte-ai negră ; e tarziu De fantome plină ; Era
Amintiri uitate
Un fum de țigara se risipește-n vânt O inocență rară piere pe pământ Un zâmbet ucis se inneacă-n lacrimi Doi ochi căprui se ascund in patimi... Razele solare mă invăaluie-n umbra ->
Doua....
Două inimi bat despațite Două inimi ce nu-și mai vorbesc Două inimi ce stau amorțite Două inimi ce nu se-ntâlnesc. Două suflete ucise-n iubire Două suflete plâng in tăcere Două suflete mereu
Cosmarul vietii in eclipsa lumii
În umbra lasata de sufletul gol În dâra lăsată de sânge, Apare parcă un simbol Și teama de frica ma-nfrânge. Mi-e teamă de frică, Mi-e frică să mor, Lumina m-apasă,negru mă strică În bătaia
