Goea Maria Daniela

Dragă Alina,

nici nu știi ce bucurie mi-ai făcut.

Chiar mă întrebam dacă cineva se va apleca, vreodată, asupra acestei poezii atât de dragi mie. Și iată că un suflet sensibil a făcut-o. Îți mulțumesc din toată inima.
Despre Charles Dickens nu pot spune decât că este imens: mare scriitor, mare caracter, mare suflet. Copleșitor, din punctul meu de vedere...
Ce minunată ar fi lumea, dacă am privi-o toți prin ochii limpezi ai lui Pip Pirrip!

Alina, îți mulțumesc încă o dată, ai reușit să mă impresionezi extraordinar.

Cu mult drag și cu Mari Speranțe.

Consider toată discuția o interesantă consultare colocvială între autorii de epigramă.

Vali este o perfecționistă. La problemele pe care mi le-a ridicat, am răspuns și cred că am lămurit mulțumitor aspectele respective. Comurile ei m-au impulsionat să fiu și mai vigilentă, pe viitor. Pentru epigrama de față, am deja o variantă, dar am senzația că îi scade, cumva, din expresivitate. Mă voi gândi, în continuare.

Florentina,
ai dreptate - un ton, în comentarii, mai puțin aspru ar fi în beneficiul tuturor. Personal, nu (mai) sunt atât de sensibilă la aceste nuanțe, dar aceasta nu înseamnă că sesizarea ta nu este îndreptățită. Cred că Vali va înțelege.

Eugenia Reiter,
este bine dacă lucrurile decurg precum ați precizat. Dacă îmi permiteți, referitor la acest aspect - încadrarea la Atelier sau Pagină principală, corecții și reîncadrare -, îmi voi exprima câteva opinii, în viitorul apropiat, dar pe mail, pentru a nu lungi aici discuția.
Mă bucur că răspunsurile mele nu deranjează, din contră. Concordia este pentru mine un deziderat.

Vă mulțumesc sincer tuturor pentru atenție și opinii, vă mai aștept, oricând.

Vali,

Nu risc să îmi fie reîncadrată la atelier, ci încadrată, adică din Prima pagină, unde inițial a apărut, să meargă la Atelier, în urma corecției.
Scopul este, desigur, să scriem epigrame bune. Nu sunt persoana care să scrie pentru imagine, nicidecum. Dacă era așa, ce m-ar fi împiedicat să îmi șterg, până acum, toate Atelierele (așa cum se practică) și să rămân cu o pagină \"curată\"? Din contră, eu am lucrat pe fiecare text de la Atelier, îmbunătățindu-l.
Oricum, tu vorbești de pe pozițiile persoanei care nu este în situația respectivă și care se \"vitejește\" cu o plasă de siguranță sub picioare (nivelul de acces). Nu poți interpreta obiectiv o situație, dacă nu ai trecut prin ea.
Nu te supăra, dar manifești o îndârjire nefirească în a mă acuza.
De ce nu amintești și de epigramele pe care le-am corectat, unele chiar la intervenția ta?
Repet, dintre sutele de corecții pe care le-am făcut, te cramponezi de o inversiune și de \"Legea...\". Lăsând la o parte inversiunea, despre care este absurd să discutăm la nesfârșit, de ce nu propui o soluție concretă pentru \"Legea...\"? Eu așa am procedat, când am comentat epigramele unor colegi.
Despre epigrama de față. Am mai văzut, chiar pe sait, discuții despre cacofonii. Și acestea sunt de două categorii - inacceptabile și acceptabile. De câte ori nu ai spus cuiva \"Nu știi că ce-i mult nu-i bun?\"? Cred că această alăturare \"că + proverb care începe cu ce, cum, etc\" trebuie să fie acceptată\", neputând fi ocolită, în limbajul obișnuit. Mă voi mai gândi, te asigur. Referitor la aritmie, eu citesc (ca în exprimarea cotidiană) \"findcă\", aproape \"fincă\". Oare îl pronunță cineva pe \"fiindcă\" în trei silabe? Oricum, discuțiile pe marginea pronunției și ortografierii lui \"fiindcă\" sunt mari, chiar și la nivel academic.
Vali, ar fi absurd ca de la o inversiune de cuvinte să nu mai comunicăm, nu crezi?
Mi-ar părea sincer rău să pui în practică decizia cu care ai încheiat comul, mai ales că ea se întemeiază pe o concluzie greșită, anume că eu nu corectez, când, în realitate, sunt campionul revenirilor pe text.
Sunt încredințată că totul va fi în regulă.
Voi da în lucru \"micilor (poate prea micilor) mele celule cenușii\" observațiile tale, mai ales pe cele referitoare la epigrama de față :)
Cu aceleași sentimente dintotdeauna.

Vali,

Nu cred că există pe sait autor care să revină pe texte, ulterior postării, mai mult decât mine - chiar am fost atenționată, la un moment dat, în acest sens.

Îți dau două exemple: \"Oftalmologică\" și \"Dezamăgirea unei gospodine\" au fost încadrate inițial la Atelier. Fără să îmi atragă nimeni atenția, din proprie inițiativă, le-am corectat de \"n\" ori (pe fiecare dintre ele), reușind să le aduc pe Prima pagină. Cred că toate epigramele mele care sunt în Atelier au suportat corecturi, din partea mea, pentru îmbunătățiri. Dar pe acelea nu le observă nimeni, din păcate.

Mai există un aspect: când se corectează o epigramă de pe Pagina principală, există riscul (pentru cei fără un nivel de acces corespunzător) de a ajunge în Atelier (mi s-a întâmplat și așa ceva). Nu știu care este procedura pentru a fi adusă înapoi, dacă mai este posibil. Una este să corectezi o proză, și chiar o poezie, unde câteva cuvinte modificate nici nu sunt sesizabile, și alta - o epigramă, unde riscul de a se răsturna situația (defavorabil) este mult mai mare. Având această experiență, reținerile mele sunt, cred eu, îndreptățite. Chiar am o variantă pentru \"Operații de mărire\", care mi se pare mai expresivă, dar, fiind și o epigramă cu steluță, modificarea ei este problematică. Dacă aș avea un nivel de acces care să nu îmi dea emoții când operez modificări, desigur, ar fi altceva. Sincer, tu ai văzut multe epigrame de pe Pagina principală modificate?
Cu toate acestea, eu am corectat, totuși, și epigrame de pe Prima pagină.

Toate aceste corecturi-îmbunătățiri au fost făcute tocmai ținând cont de discuțiile colocviale de pe sait - eu asta înțeleg prin \"a ține cont de sfaturi\": a le aplica și asupra creațiile viitoare sau colaterale, nu exclusiv asupra textului în discuție.

Acum, să mă explic:

Cred că te referi la \"Pretinșilor misogini\", v2, \"Dânșii afirmă\". L-am lăsat pe \"dânșii\" în față tocmai pentru a-i incrimina mai tare, pentru a-i evidenția pe misogini, reprezentați prin cuvântul \"dânșii\". Totodată, mi s-a părut că se păstrează, în acest fel, și ritmul sacadat pe care îl impune v1 (cu care v2 rimează).

La \"Legea...\" mărturisesc că nu am găsit o altă soluție. Dacă aș spune \"Așa sună...\" se modifică numărul de silabe. V2 - Legea atracției venale - nu are cum să fie înlocuit, fiind cheia de boltă a epigramei. Sunt sincer interesată dacă există vreo formulă de rezolvare.

Dintre zecile, poate sutele, de corecții pe care le-am operat pe textele mele (un editor care citește comul ar putea confirma), tu mă atenționezi asupra unei inversiuni de cuvinte și asupra a două versuri. Mi se pare destul de onorabil.

Repet, dacă nivelul de acces mi-ar asigura un confort emoțional, la adăpostul căruia să pot corecta în voie, aș fi mai \"curajoasă\" cu epigramele de pe Prima pagină. Până atunci...

Vali, nu ai de ce să îți ceri scuze pentru intervenție, mă bucură atenția ta. Nădăjduiesc că m-ai înțeles, nu e vorba de o \"îndârjire\" a mea, ci de un risc - pe care nu am mereu disponibilitatea să mi-l asum - sau de o lipsă de soluții.

Îți mulțumesc mult pentru bunele intenții, pentru timpul acordat și te mai aștept, oricând, cu plăcere și interes.

Nu mai adaug că voi ține cont de sfaturile tale, pentru a nu te mai revolta :)
(deși o voi face)

Ce de lume bună în bordeiul meu modest!

Domnilor, este o cinste pentru mine, vă asigur.

Îmi permit să vă întâmpin, cu ce altceva, decât cu o zicală :)

\"Nu-l compătimiți pe cel care face un pas înapoi (la Atelier, adică) - s-ar putea să își ia avânt...\"
:)

Tare draga mi-e femeia,
Insa-i bine ca sa stii
Cum ca dansa, vorba ceia,
Azi, prefera fudulii!
(Sorin Olariu)

Dacă soțu-i armăsar,
Și dă iama-n herghelii,
Soața-i frige pe grătar
Propriile lui... mândrii.
:)


Liviu, te asigur că am încercat să depășesc Atelierul: am modificat de multe ori epigrama, inclusiv în ceea ce privește punctuația. Dar, vorba ta, voi mai încerca o dată, s-ar putea ca actuala formulă să nu fie cea mai potrivită.
Mulțumesc pentru sprijin și aprecieri, contează mult.


Sus își poartă nașa nasul,
Fudulă-i de fudulii...
A trecut prin tot orașul
Prin șapte... măcelarii!
(Miclăuș Silvestru)

Ce să spun? Tot ce se poate...
Însă asta dovedește
Cât de greu se mai găsește
Un produs... de calitate.
:)

Cu ficații fac o frondă
Când e vorba de mâncare:
Soața mea-i atât de \"blondă\"
C-o să dau în gălbenare!
(n.bun)

Chiar de-i grea, precum o fontă,
Replica-mi, eu tot o spun:
Cel ce s-a-nsurat cu-o blondă,
Categoric, e n.bun...

Mulțumesc pentru atenție, Maestre, sunt onorată.


De suntem bărbați cu minte
Le vom pune noi pe jar
Cu-adevăruri cât un linte!
Să le frigem... pe grătar?
(Miclăuș Silvestru)

Aș vedea așa replica:

Dacă ești bărbat cu minte,
Îți pui soața, tu, pe jar.
Împotrivă-ți are-un dinte?
Perpelește-o pe grătar!
:)

Mulțumesc de trecere, vă mai aștept.

Dragoș,
nu vreau să polemizez, dar nu sunt de acord cu spiritul intervenției tale.
\"Un pamflet antiepigramistic\"? Nicidecum. Fenomenul epigramistic este privit cu condescendență și cu un umor deloc înveninat. Ironia se îndreaptă, cel puțin în egală măsură, dacă nu cumva chiar mai mult, și către \"speciile poeziei japoneze\", așa cum le numești (vezi gheișa de 90 de kile).
Nu este nimeni vinovat că înspre epigramă se îndreaptă, cu precădere, autori dintr-o anumită categorie de vârstă. Tinerii sunt așteptați, cu drag. Că nu prea dau curs invitației, și din ce motive, este o altă problemă. A aduce în discuție (cu intenții ostile), pe un sait de literatură, elementul vârstă și sintagma \"club al pensionarilor\" este neonorant pentru cel ce o face.
\"Să jucăm șah cu nervii mai tinerilor cititori\" - aici nici n-am știut ce să fac - să râd sau să plâng. O epigramă, chiar mai puțin reușită, tot smulge un zâmbet mititel. Dar nenumăratele poezii nereușite, unele de-a dreptul penibile, care ne sunt prezentate? Așa cum, cu mânie literară, înfierezi un epigramist (nominalizându-l când nu era cazul), poți numi și un poet care joacă șah (sau orice altceva) cu nervii tuturor? Să nu-mi spui că nu există așa ceva...
Talentul tău indiscutabil, pregătirea și apetența pentru literatură te îndreptățesc să duci războaie mai mari, decât aceste împunsături (făcute cu bună-intenție, dar nepotrivite) la adresa unor membri ai saitului care nu au deranjat cu nimic, pe nimeni.
Pe când o polemică, necesară și bine-venită, în termeni urbani și raționali, a tinerilor autori (și nu numai) de poezie de pe sait, și nu o cârcoteală pe marginea ringului (din ce în ce mai gol, din păcate) în care puținii epigramiștii rămași se întâlnesc amical?
Cu speranța că nu am supărat și cu bune sentimente.

... nu face un gest necugetat:

Ce-ai făcut în epigramă,
Noi, cu toții, bine știm...
Nu reitera o dramă:
Iart-o pe haiga, Florin!

Florin, este foarte reușită poezia.
Nu numai umorul excelent este de apreciat, dar și realizarea tehnică - ritmul, lipsa cuvintelor de umplutură, rimele potrivite foarte bine.
Mi-a plăcut foarte mult și găselnița cu personajul Petrică (oare cine-o fi?)Felicitări!

Cât despre halterofil, crede-mă, eu n-aș face rău nici unei muște, darămite unui epigramist care mă ironizează... Nu l-aș ierta, Doamne-ferește! :)

Domnule Petru Dincă,

Mulțumesc frumos pentru apreciere, este o bucurie pentru mine.
Vă mai aștept, cu plăcere.


Păi asta-i binecunoscuta
Problemă-a unui mâncăcios;
De ani mă strădui s-ating suta
...În jos.
(Dan Norea)

Îți sugerez o rezolvare
(Doar spun și eu, nu dau cu parul):
Solicită un meșter care
Să-ți \"aranjeze\", -un pic, cântarul.

Cer scuze amândurora pentru răspunsul întârziat.

... Îți amintesc, la rândul meu,
O chestiune ce intrigă:
Acționează, mai mereu,
\"Blestemul celor ce câștigă\".

... de sex

Catrenul tău, chiar dacă doare,
Ne spune-un lucru-adevărat;
Rămâne, însă, o-ntrebare:
Despre Florin... cum ai aflat?

GPI, o replică impecabilă, am râs din toată inima.

Florin, scuze, îmi iau doar revanșa :)

După ce și-a scos dantela
Nu mai nimeream ieșirea
(Florin Rotaru)

Fiindcă în acel moment,
Mai discret decât un hoț,
A intrat \'n apartament
Un halterofil... (Mi-e soț).

:)

Florin, mi-ai făcut o antireclamă ca la carte, pentru care îți mulțumesc mult... Printre dinți.

Primele cinci strofe m-au impresionat în mod deosebit - sentimente profunde: regrete, o tristețe aproape sfâșietoare.
Un poem al emoțiilor adânci și ample, fără îndoială.
Cred că s-ar fi putut configura chiar două poezii, având în vedere bogăția materialului.

Cu plăcerea lecturii,
D.G.

(la v2, strofa 2 se repetă \"dor\")

ar fi și varianta:

Ieri, o tânără frumoasă
Îmi bătea, cu disperare,
\'N ușă, însă am fost tare:
N-am lăsat-o ca să... iasă.

Schimul de replici este, într-adevăr, remarcabil. Talent și pricepere, din partea ambilor dueliști. Și eu vă felicit.

Alina,

Îți mulțumesc mult pentru citire și pentru aprecieri.

Mă bucur nespus că mai există suflețele sensibile care se apleacă și asupra poeziilor de acest tip.

Te mai aștept, cu drag.

Succes în continuare.

E muncii-atât de dedicat,
Încât și azi - pensionat -
Tot îl mai văd, câteodată,
Cu un boboc frumos... de fată.

Radu,

Îți mulțumesc pentru aprecieri. Sunt încredințată că, așa cum \"dragostea nu moare\", nici poezia clasică, de iubire, nu se va stinge niciodată...
Mi-a făcut plăcere semnul tău, te mai aștept și îți doresc succes în continuare.


Domnule Viorel Gongu,

Sunt încântată de atenta dvs citire și de răbdarea de a analiza tehnic poezia.
Mărturisesc că nu am considerat a fi o eroare numărul de silabe diferit (am păstrat, totuși, o simetrie).
Frumoasele cuvintele de apreciere mă bucură foarte mult. Voi ține cont de sugestii.
Mulțumesc foarte mult și vă mai aștept, cu drag.

Cer scuze amândurora pentru răspunsul întârziat.

Cristian, îți mulțumesc pentru cele exprimate de tine.
Te invit, cu plăcere, să citești și alte epigrame de pe pagina mea - vei observa cât de mult îmi place să înțep... Criticatul este viața mea, aș putea spune :)
Toți avem punctele noastre slabe, și putem fi prinși pe picior greșit, la un moment dat...
Numai bine îți doresc.

Mulțumesc mult pentru răbdarea de a citi, de a comenta, cât și pentru aprecieri.
Faptele sunt reale, eu numai le-am consemnat, îmbrăcându-le într-o haină ironico-umoristică (în cazul primelor două relatări).
Atributele \"neechivoc, cu țintă\" mă măgulesc, dar le consider îndreptățite, prin prisma faptului că sunt un Arcaș (Săgetător), care exact cu asta se ocupă: cu săgetatul la țintă... :)
Cât despre caractere... This is our Human Nature (Michael Jakcson tribute)...
Mulțumesc încă o dată!

Banii când ți-i socotește,
Scade, \'mparte și adună,
Însă vestea cea mai bună
Este că îi și-nmulțește.