Goea Maria Daniela

Chit că nu știu care-i halta,
Îți declar cu ochii-n rouă:
Nici de una, nici de alta...
Cred că fug de amândouă!
(n. bun)

Sesizez aici, perfect,
Trapa unui tip abil:
\"Ochii-n rouă\"-s de efect,
Lacrima - de crocodil...

Clujenilor le-aduc smerit,
O gratitudine aleasă
Că doar la ocnă am simțit...
Cum e să evadezi de-acasă!
(n. bun)

Să mă ierți, a mea-ntrebare
Dacă-ți va părea vetustă:
Evadând, fugi de-nchisoare
Sau de paznicul în fustă?

la mulți ani!, maestre, și tuturor epigramiștilor!

o părere personală, sper să nu cauzeze:
aș spune \"Exprim/prezint clujenilor, smerit,\"

domnule recheșan, maître, dacă îmi permiteți, mă bucur sincer că v-a plăcut această micuță fabulă casnică.
aș prefera să numesc ironia de care aminteați \"o simpatie obiectivă\" cu care privesc, în general, viața (și încerc să o redau).
cât despre timpi, am intenționat o fotogramă a momentului, de aceea m-am axat pe timpul prezent.
trecerile și remarcile dvs sunt o onoare și o plăcere, vă mai aștept oricând.

Toamna este mai tristă.

Ne-a părăsit, după o lungă și grea suferință, consumată în tăcere și demnitate, distinsul și blândul om de condei, colegul nostru Filip Tănase.

Autor cu o bogată și îndelungată activitate publicistică, umorist fin și elegant în atitudine, observator atent și moralist neînveninat, prezență discretă, dar reconfortantă, în peisajul literar românesc, spirit efervescent, animat deopotrivă de plăcerea cunoașterii, dar și de bucuria împărtășirii cu ceilalți a preaplinului inimii sale generoase, Filip Tănase, Bunicul - așa cum, cu bonomie și, poate, cu o înduioșătoare nostalgie față de niște nepoți pe care, din păcate, viața nu i-i oferise, îi plăcea să fie apelat - s-a oprit din drumul său pământesc, pășind, de-acum, pe căile stelare.

Am avut bucuria de a-l cunoaște aici, pe acest sait, și de a mă număra printre colaboratorii săi favoriți. M-au impresionat noblețea sufletească a Domniei sale, delicatețea simțirii și a exprimării, entuziasmul incredibil care îl anima, în pofida vârstei venerabile, dar, mai cu seamă, a unor probleme de sănătate foarte grave, pe care nu le mărturisea.

Îi mulțumesc, cu litere înlăcrimate, pentru toate cuvintele, mult prea generoase, pe care, cu mărinimie, mi le-a adresat, de atâtea ori.

Drum bun, prieten drag, pe cărările celeste. Fie ca sufletul tău curat să își găsească binemeritata liniște.

Dumnezeu să îl primească și să îl odihnească!

Sincere condoleanțe familiei.

Aprecieri pentru toți cei care au exprimat un gând bun în amintirea scriitorului, prietenului, colegului sau omului Filip Tănase.

Chiar de bărbatul o mai minte
Soția tace,că-i cu minte,
Dar și amanta are minte
Jucându-și rolul tot cuminte
(Ion Cuzuioc)

În grupu-acesta exemplar,
De oameni pe sprânceană-aleși,
Un singur nemintos e, doar:
Soțul - ce va dormi pe preș.


O faci cumva pe aberanta
Și-acum ne vinzi povestea nouă,
Ca nu ești soața, nici amanta,
Sau ești puțin din amândouă? :))
(Ion Ruse)

Pardon, cowboy, nu aberez,
Din contră, -atent supraveghez:
Sunt, așadar și prin urmare,
Un fel de \"Fratele mai mare\".


Mă-ntrebam în prealabil
Cine naiba este el.
Unul singur e capabil:
Preamăritul Irinel.
(Florian Abel)

Ce înțelegi, mă-ntreb și eu,
Prin \"Preamăritul Irinel\":
Cumva, un fel de semizeu
Stând cocoțat pe-un scăunel?

Nu ești el, căci ești o asta,
Așadar și prin urmare,
Se impune-o întrebare:
Ești amanta sau nevasta?
(GPI)

Cosi Celeste

Sunt eminența cenușie
Ce-i mai presus de tot și toate,
Și care-ntotdeauna știe
Secretele bine păstrate...

Sorin, am câteva întrebări.

1. Câți membri trebuie să cuprindă juriul?

2. Sorin Olariu, Radu Herinean și Laurențiu Ghiță sunt incluși în acest număr?

3. După ce criteriu trebuie aleși membrii juriului:

- epigramiști de pe sait

- epigramiști care și-au trimis epigramele pentru Antologie (în acest caz, ei trebuie să ni-i indici pe toți)

- alte condiții (vechime pe sait, număr de epigrame publicate, etc)

4. Bănuiesc că ne vom trimite propunerile la același mail unde am trimis și epigramele, e corect?

5. Cine va face selecția membrilor juriului, dintre toate propunerile primite?

6. Vor rămâne aceste propuneri confidențiale, sau vor fi făcute publice (într-un fel sau altul)?

7. Este obligatoriu ca fiecare epigramist care a trimis materiale, să trimită și propuneri pentru juriu?

Sorin, așteptăm răspunsurile.

Salutări și succes!

Domnule Sfichi,

Vă salut din nou, deși cu ceva mai puțin entuziasm decât până acum.
De ce? Pentru că m-au deranjat anumite lucruri în ultimul dvs. comentariu.

În primul, apetitul pentru a ironiza. Așa considerați dvs că trebuie purtat un dialog despre o problemă pur tehnică, a unei epigrame? Vă gândiți unde am ajunge, dacă aș începe și eu să vă ironizez, fiindcă slavă Domnului, resurse de umor înveninat avem majoritatea dintre noi?

Apoi: nicidecum nu m-am lăudat, Doamne ferește! Am apărat biata epigramă pe care încercați acum să o desființați sub toate aspectele, uitând de unde s-a plecat: de la două cratime.
\"Defensiva logoreică\" de care mă acuzați este de fapt calibrată corespunzător pentru a para ofensiva dvs de acuze și ironii.

Nu mă îndoiesc că aveți cunoștințe de tehnică a epigramei, dar nu mi se pare ok să folosiți drept material didactic epigrama mea, descoperindu-i noi și noi hibe. Să fim serioși, este prima epigramă imperfectă pe care o citiți pe sait? Nu cumva acea \"rea intenție\" de care mă bănuiți este mai degrabă apanajul dvs? Faptul că extrapolați discuția de la două cratime la ritm, accent, picior metric (ajungând la Homer), împănând-o bine cu ironii și glumițe otrăvite, mă îndreptățește să cred că da.

De la prima dvs intervenție, eu am răspuns civilizat și cu dorința sinceră de a lămuri strict acest aspect, al cratimelor. În mod ciudat, ajungeți acum la radiografierea cu raze nocive (ironice) a întregii epigrame, de parcă ați fi citit până acum numai epigrame perfecte, și brusc, v-ați împiedicat de a mea, care este un rateu absolut. Chiar nu vă cred.

Spuneți că mă ascund în spatele sintagmei \"epigramiști cu experiență\". Nu mă ascund deloc, dumnealor sunt epigramiștii de la care am învățat cam tot ceea ce știu până acum. A spune despre dânșii că \"se plictisesc\" și de aceea folosesc cratima, mi se pare facil și rizibil. Nu cred că este o \"aiureală\", ci un procedeu de tehnică literară. Iar eu nu fac un \"crez\" din el, ci îl folosesc foarte rar - de fapt, este prima mea epigramă în care uzez de această procedură (și am scris, până acum, câteva zeci).

Domnule Sfichi, sincer, mi-ar părea rău să lăsăm impresia că ne certăm (eu nu o fac, cel puțin). Să nu uităm esențialul, problema de la care am pornit: cratima. Restul observațiilor nu fac decât să bruieze subiectul - ele nu își au aici rostul, putând face obiectul altor comentarii, în subsolul multor alte epigrame (și nu numai ale mele) - asta dacă doriți să vă erijați într-un soi de CTC-ist al saitului. Pe mine nu mă deranjează, dar numai cu condiția de a folosi un ton civilizat și nu unul bășcălios și de a fi imparțial, adică de a nu-l pune la colț numai pe cel mai mic. Aptitudinile didactice exersate pe un începător în ale epigramei (subsemnata), într-o manieră bășcălioasă și agresivă se autoanulează, iar efectul va fi zero. Totuși, faptul că, nou fiind pe sait, cu două epigrame postate (dintre care una având două cuvinte de umplutură \"firavul\", \"mai\" ?!), încercați să dați tuturor note, mi se pare cam deplasat.

Dar, cum spuneam, să nu ne certăm. Problema cratimei tot nu a fost lămurită :)
Ar trebui să ne pună, pe amândoi (dar mai ales pe dvs), pe gânduri faptul că nimeni nu își mai dă cu părerea. Nu cumva vehemența în a acuza și a ironiza, pe care o manifestați, îi îndepărtează pe ceilalți? Sau poate chiar asumarea, de către dvs (cu o grabă nejustificată, chiar de la debutul pe sait), a posturii de supervizor, este o chestiune pe care ceilalți o sancționează prin tăcere?

Personal, cred că amândoi am spus cam tot ceea ce aveam de spus. Prelungirea acestei discuții, dintre noi doi, mi s-ar părea, de-acum, exagerată și curată pierdere de vreme.

Desigur că nu scriu numai epigrame perfecte, cum, dealtfel, nimeni nu o face. Sunt convinsă că dvs ați fost animat, inițial, de o bună intenție, pentru care vă mulțumesc. Faptul că ea s-a distorsionat pe parcurs poate fi scuzat, de această dată, cu condiția de a nu se mai repeta.

Considerând că domnul Sfichi și-a expus (arhisuficient) punctul de vedere, aștept, în continuare, (alte) opinii legate de subiectul \"cratimă\".

Stimate domnule Sfichi,

În primul rând vă salut și vă mulțumesc pentru interesul arătat acestui subiect.

De la bun început precizez că îmi expun doar păreri, fără intenții polemice.

În ultimul dvs comentariu, ați interpretat v1 ca fiind versiunea 1 - eu mă referisem la versul 1 al variantei dvs. Din ceea ce am dedus eu, urmărind activitatea de pe sait, este un pic problematic să se înceapă epigrama cu un cuvânt accentuat, respectiv \"când\", de aceea am spus că versul 1 început cu accent pe \"când\" sună altfel decât celelalte.

Mai departe, și vă rog să nu vă supărați, mă simt nevoită să vă contrazic. Demonstrația dvs se întemeiază pe o premisă eronată, anume că ceea ce urmează după cratimă aparține versului de dinainte. Ori, nu este așa: ce urmează după cratimă aparține versului următor, acolo unde le-am și plasat pe acele litere.
Apoi, eu nu pierd rima, așa cum afirmați, din contră: \"foame\" rimează cu \"dame\" și \"știați\" rimează cu \"bărbați\". Această așezare în pagină inedită (de la care a plecat toată discuția), tocmai cu acest scop a fost făcută: să protejeze rima, despre care acum spuneți că o pierd?!

O pierdeam dacă scriam:

Canibalii, când li-e foame-n
Junglă-atacă, dar știați
Că, și-aici, unele dame-i
Devorează pe bărbați?

Dar eu nu am scris așa, tocmai pentru a conserva rima! Cum să o pierd?

Spuneți că nicăieri nu se mai găsește ceea ce am făcut eu. Vă pot da cel puțin două exemple de replici (dar tot epigrame sunt și acelea, nu?) recente, ale unor buni epigramiști de pe sait, în care un vers începe cu liniuță (un caz) sau apostrof (alt caz). E drept, inovația mea constă în folosirea acestui procedeu de două ori în aceeași epigramă.

Nu mă erijez, nicidecum, în mare cunoscător. Este clar că acest domeniu (epigrama) are rigori tehnice, inginerești deosebit de mari.

Despre epigrama mea pot să spun că este corectă gramatical (lucru foarte important), se aude bine (când este citită), curge firesc, are poantă amuzantă. Mai departe, discuția ar fi foarte lungă. Atâta vreme cât procedeul de a începe un vers cu cratimă sau apostrof este folosit (e drept, nu adesea), nu văd de ce nu aș apela la el... Într-adevăr, probabil că nu va fi (prea curând) premiată o epigramă de acest tip. Este clar că epigrama ideală trebuie să conțină cât mai puține semne de punctuație. Dar aceasta nu înseamnă că a le utiliza este ceva incorect. Concluzionând, aș spune că procedeul nu este greșit, dar nu este cel mai recomandat, în epigramă cel puțin.

Oricum, subiectul este unul de o mare finețe tehnică - am senzația că nu îl putem lămuri pe deplin aici, numai noi doi. Probabil că mai multe opinii - ale cât mai multor epigramiști experimentați -, în afară de ale noastre (pe care deja ni le-am expus) ar fi de ajutor.

Consider că dialogul nostru a fost unul prietenesc, din dorința de a ne consulta și a progresa.

Vă mulțumesc pentru aplecarea asupra acestei probleme, și pentru concursul dat în această discuție, care rămâne deschisă, în continuare.

Cu stimă,
D.G.

Domnule Sfichi,

Chiar mă bucur că ați ridicat această problemă.

Mărturisesc că formula aceasta de ortografiere și de punctuație a fost, pentru mine, și un mic experiment. Am dorit să văd dacă va fi sau nu acceptată. Faptul că, dintre toți replicanții, printre care epigramiști de mare calibru, numai dvs ați adus în discuție această problemă mă pune puțin pe gânduri.

Sunt mai multe variante:
- construcția a fost considerată corectă de către majoritatea
- problema nu a fost considerată atât de importantă, pentru a mi se atrage atenția asupra ei
- opiniile sunt, ca și în cazul multor altor aspecte, împărțite - de aceea epigramiștii nu s-au grăbit să dea un verdict: corect sau incorect
- lipsa de timp, din partea replicanților, pentru a mai aduce în discuție acest subiect

Ce pot să spun eu, cu modesta mea experiență de epigramist (8 luni):
- pe sait am întâlnit această formulă de legare a două cuvinte din versuri succesive (cu liniuță sau cu apostrof); e drept, nu îmi amintesc dacă am întâlnit situația de două ori în aceeași epigramă, dar o singură dată - în mod sigur
- mi se pare foarte important și cum sună epigrama când o citim - mie mi se pare că sună bine

Discuția rămâne deschisă tuturor celor ce doresc să-și exprime opinia, și chiar ar fi în beneficiul tuturor dacă ar face-o cât mai mulți.

Cât despre varianta dvs - este bună, dar v1 nu este în acord cu celelalte (este senzația mea). Oricum, mulțumesc pentru efort.

Vă mulțumesc pentru aplecarea atentă asupra epigramei, și vă mai aștept, cu plăcere.

Și tot așa, un june prim
S-a-drăgostit de-o frumusețe
Ce-i la a \"n\"-a tinerețe,
Dar are, -n schimb, un... cont sublim.

:)

Bărbații toți ar vrea să spună:
\"De ce să ne mai și mîncați?
Că noi murim cu voie bună,
Doar observînd că existați!
(Florian Abel)

Măsură de siguranță

Femeile vă devorează,
Sărmanele, pentru a ști
Că, sigur, nu mai sunteți vii,
Și moartea, vreunul, nu-și... mimează.

Canibalii, cand li-i jele,
mai ataca...dar stiati
ca si-aici unele dame(-s)
devorate-s de fartati?
(Mihai Robea)

Mă ronțăiră, cam urât,
Acești fârtați ai mei, mon cher,
De-aceea, -acum, tot ce mai sper
Este să le rămân în gât.
:)

Mulțumesc distinsului autor Mihai Robea pentru trecere și pentru mâna de ajutor întinsă :)
Vă mai aștept, cu plăcere.

... fac și eu ce pot, dragă GPI.

De fapt, am o strategie: să îmi elimin contracandidații, \"bombardându\"-i cu epigrame \"criminal\" de bune :)

\"La noi e mult mai crudă dama:
Ucide lent cu epigrama.\"
(GPI)

La cafeluță, zi de zi -
Cu ritmul șchiop, și făr\' de-umor -
Câte-un catren îți voi servi,
Căci nu mă las pân\' nu te-omor!

Servus, GPI!

\"Doar masochiștii-ndură-așa puțin!\"
(Florian Abel)

Masochistul e acel
Om, de-o rară-inconștiență,
Lecturând, ca penitență,
Epigrame de Abel.

În jungla lor –se poartă încă-
Îți dau în cap și te mănâncă;
La noi e mult mai crudă dama:
Ucide lent cu epigrama.
(GPI)

De-i așa, atunci, prea bine,
Gepei-ule iubit:
Epigrame - îți promit -
Am să scriu doar pentru tine.

Chiar și tu, Petrică, și tu mă critici?...

Foarte bună replica, am râs din toată inima.

Cu nevasta-am fost la munte,
Ea-n pădure, eu la soare,
I-au plăcut acolo multe,
Doar în vis zicea:-vreau mare!
(Petru Miloș)

Ce e mai uluitor
(Și te cred răspunzător):
După ce-ați fost și la mare,
La fel spune, -n continuare!
:)

Aș vedea așa prima epigramă:

Cu nevasta-am fost la munte -
Ea-n pădure, eu la soare;
I-au plăcut, acolo, multe,
Dar, în somn, spunea: \"Vreau mare!\"

E impecabil asortată,
Poșeta bej cu pantofiori,
Inel, cercei, brățara lată
C-un lung șirag de-adoratori.
(Dan Norea)

Înțeleg, de-aici, maestre
(O fi lucru rău sau bun?):
\"Eleganța\" asta este
Atribut foarte comun.


Te rog s-adaugi o erată:
Amanta –cum nu știi, madam?-
E cel mai bine asortată
Lângă costumul lui Adam.
(GPI)

Așa-i, desigur, dar mă iartă
Că-ți spun un adevăr major:
Costumul lui Adam se poartă
Doar când te plimbi prin... dormitor.


Epigrama ta uzează
De cărări bătătorite;
Oare cum se asortează
La ținute diferite?
(Laurone)

Fii sigur, Laurențiu, frate,
Că genu-acesta de bărbat
Are soluții pentru toate:
E bine... accesorizat.

Domnule Filip Tănase,

Vă mulțumesc frumos pentru sensibilul dumneavoastră omagiu, care m-a impresionat.

Sunteți prea generos cu mine, vă asigur.

Vă doresc zile senine, cu bucurii și inspirație.

(iertați-mi, vă rog, răspunsul întârziat)

Emil, știu că ești un mare șugubăț :), dar nu aș vrea să aducem discuția în această zonă (nu în cadrul acestui subiect). Îți mulțumesc pentru trecere și te mai aștept, cu plăcere.

Domnule Dincă, mulțumesc pentru încurajare, cu atât mai mult cu cât ea vine din partea unei persoane fine și echilibrate.
Reiterez ideea că nu are sens ca aici, noi între noi, să ne facem sânge rău, iar cei care ne-au \"inspirat\" epigramele să își facă, în acest timp, vile la Ibiza :)
Mulțumesc mult pentru semn, este o bucurie pentru mine.