Goea Maria Daniela

mea imperială, Florin. în realitate, am vrut să te sperii puțin :)
nu, nu epigramista are o zi proastă, ci persoana civilă din mine a avut un moment de, hai să-i spunem, vigilență exacerbată. :)
un epigramist atât de talentat, precum Forin Rotaru, e musai să fie iertat, nu-i așa? :)

mă uimește maliția ta, Florin. categoric că este meritoriu să iei cunoștință de existența unui concurs, să îți notezi temele (două!), să te gândești la ele, să scrii câte cinci (!) epigrame cât mai bune pentru fiecare temă, să ai grijă să trimiți plicul în timp util, etc, toate acestea rupându-ți din timpul dedicat altor activități. tot acest interes și munca respectivă sunt demne de apreciere, de ce nu? cuvintele mele chiar erau sincere. dar ce mai valorează în ziua de azi sinceritatea dezinteresată? un călduros și amical "mă lași?"...
cât despre dedicație, aș răspunde cu un răutăcism, dar nu-mi stă în fire. am fost și voi rămâne o idealistă, din (ne)fericire.

Dan, am studiat problema înainte de a-i da drumul pe țeavă :). cam toți reporterii de televiziune și opinenții care s-au exprimat cu privire la subiect îl pronunță pe "taun" cu două silabe. eu am intenționat și o mică ironie la adresa pronunției "de baltă", în general :). îți mulțumesc pentru prezență, Dan.

ce pot spune, Petrișor, decât "ce mirare că sunt, ce minune că ești!" (sau era invers? mereu le încurc :) )
într-adevăr, Petrișor, a rezultat un degrade simpatic: oraș, comună, sat.
a nu se înțelege că am ceva cu marele (la propriu, mai ales :), dar și la figurat) popor multimilenar din extremul Răsărit. asistăm, azi, la o mare hoinăreală planetară generalizată. unde sunt vremurile romantice când Marco Polo străbătea legendarul Drum al Mătăsii, până în Katai, în câțiva ani de zile? astăzi, în câteva ore, micuții palizi și vioi sunt în bătătura noastră :)
bisous, cheri, et merci.

aprecieri pentru efortul depus. cel mai mult mi-au plăcut "Don Juan tomnatec" (la limita suportabilității :) ) și "Speranță târzie".
m-aș fi bucurat dacă ai fi venit și tu la Festival. te-ai fi întâlnit cu "și chiar și tu, Petrică" :).
oricum, felicitări pentru interesul arătat.

aș dori să îmi exprim bucuria de a-l fi cunoscut personal pe distinsul epigramist de înaltă ținută literară, Constantin Iurașcu, alias fantasicul Tataia. m-au uimit vioiciunea fizică și spirituală a Domniei sale. un adevărat fenomen.
epigramele din grupaj sunt precum autorul: înțelepte și elegante.
vă felicit, stimate și drag Tataia, și la cât mai multe întâlniri ale condeierilor de umor, pe care să le înnobilați prin prezența Dvs!

să salut prezența la Festivalul de la Voluntari a unui mit în carne (destul de puțină :) ) și oase. faptul că am strâns mâna unui frumos N. Bun al epigramei românești m-a onorat în mod deosebit.
cu tot respectul, stimate Maestre.

cât despre epigrame - sunt scrise de Nicolae Bunduri, și cu asta am spus cam tot. :)

bine te-am regăsit, Dan! a fost o bucurie să te cunosc personal. ești exact persoana energică și plăcută care transpare din creațiile tale.

toate epigramele din grupaj îmi plac, dar în special prima. replica lui Petrișor fiind atât de bună, voi răspunde cu o epigramă de-a mea puțin mai veche (de pe vremea când abia puneam piciorușul în această lume fascinantă a umorului liric), care cred că se potrivește:

Critică literară

Prin opera ce-a publicat,
Mi-am încheiat, recent, periplul:
Doar un volum am remarcat,
Iar la acela - numai titlul.

în schimb, volumul tău, Dan, pe care, cu generozitate, mi l-ai dăruit (mulțumesc, din nou), este de o varietate și de un nivel calitativ impresionante. citesc din el cu interes (și cu invidie).

Ioan, să primesc pozele. sper că apar și eu pe acolo :)
într-adevăr, pentru mine a fost un eveniment de excepție. să mă aflu în proximitatea unor legende vii ale epigramisticii românești actuale - ce mi-aș putea dori mai mult? m-am simțit copleșită, de-a dreptul.
îi mulțumesc, și pe această cale, lui Laurențiu, care mi-a făcut onoarea de a mă invita. sunteți minunați cu toții, dragi și talentați prieteni. și vă mulțumesc că m-ați suportat în preajma voastră.
mulțumesc pentru poze, Ioan, le aștept.

Toți bărbații or să spună
(Că-s adulți, flăcăi, copii):
"Ca epigramistă-i bună,
Iar ca damă... și mai și!"

mi-a făcut plăcere să te cunosc, Ica!

Ce i-a strigat turistul chelnerului

- Dumneata vrei să mă spurc?
Nu vezi, bre, că eu sunt turc?

drăguță epigramă, Luchi.

(poate ar fi mai bine "client", în loc de "turist"? e o opinie, doar.)

epigrame frumoase, Ioan, felicitări!
prima mi se pare excepțională.
mi-au plăcut mult și "Cele două mari realizări din 2011" și "Atacându-l subtil pe un confrate orgolios".
un epigramist de mare calibru.
pentru mine a fost o onoare să te cunosc personal, Ioan.

bine te-am regăsit, bravul meu Pierrot! abia ne-am desfăcut mânuțele dintr-o delicată mângâiere literară, și iată-te aici duelându-te cu energia și bravura unui leu. nu se dezminți, ești deja la datorie, cu conștiinciozitatea care te caracterizează. din punctul meu de vedere, puteai să scrii orice, cheri, căci tot bine era :)! da, sunt orbită de iubire, dar mai am luciditatea de a mulțumi Proniei pentru că mi te-a adus alături. o întâlnire pentru eternitate, Pierre!
revenind la lucruri mai prozaice decât iubirea literară, adică la epigrame :), într-adevăr, poate că unele poante au un aer de deja-vu (cea cu lumea a treia, cea cu soacra). poanta de la "Efect întârziat" mie îmi este neclară. dar la cât de mult (și de bine) scrie Pierre i se pot scuza și scăpări inerente unei activități atât de susținute. rima în "a" am folosit-o și eu în epigramă, acum aflu că nu este agreată. personal, cel mai mult mi-au plăcut cea cu autostrada și "Eschivare".
pe ansamblu, epigrame corecte, scrise cu profesionalism, chiar dacă fără sclipiri deosebite, cu prozodie excelentă, hazlii .
și, la urma urmei, pentru ce a venit Pierre la București: pentru epigrame sau pentru mine? răspunsul îmi pare evident...
a bientot, cheri, et bonne nuit.

Dane, de acord, tu ești oricum echilibrat și deschis dialogului. într-o chestiune atât de amplă și de complexă, precum politica, adevărul este cam întotdeauna pe la mijloc. nu mai dezvolt, dar sunt sigură că ai înțeles ce am vrut să spun.

domnule Cristea, aruncați piatra, faceți valuri și apoi spuneți că ne-ați dat un test? :) se pare că aveți o natură ludică cel puțin la fel de pronunțată ca a nostră, a epigramiștilor. știți care e culmea? eu m-am certat (un fel de a zice, desigur) pe această temă chiar cu Laurențiu - a se vedea epigrama mea \"Celor care au votat cu actuala putere\".
și vă contrazic, dacă îmi permiteți: bancuri se pot scrie (și chiar se scriu) peste tot; americanii sunt și ei mari miștocari, se știe. dar de la a vehicula bancuri și până la a scrie într-un ziar central Drunky sau Darky :) este o distanță astronomică. iar chestiunea cu saitul literar: da, suntem pe un sait literar, în subsolul unei drăguțe epigrame cu un ditamai titlu \"Jos Opoziția!\", care îndreptățește din plin și emiterea unor opiniuni din zona politicului. doar acesta este fondul epigramei, nu? prozele sau poeziile nu sunt disecate și pe narațiune, pe poveste? oricum, restricționarea unor discuții colaterale (doar în mică măsură) pe o epigramă cu subiect politic mi se pare ceva nenatural.

o delicată urare, zămislită de harfa unui poet al tăcerilor și al infinitelor spații interstelare...
mulțumim, distins poet Ioan-Mircea, și mulțumim, George, pentru urări.

nu știu alții cum (ce) sunt, dar eu aș dori să mă delimitez de eticheta de \"băsistă agresivă\" :), pe care ne-a lipit-o, otova, pe fruntea noastră de poeți, distinsul critic și autor Tudor Cristea. am mai spus-o, la ultimele alegeri prezidențiale, ca niciodată, eu nu m-am prezentat, și cred că asta spune multe. am avut în vedere, în precedenta intervenție din această pagină, deferența minimă pe care ar trebui să o arătăm instituției prezidențiale. să ne spună Sorin dacă în State lui Bush i s-a spus vreodată Drunky-boy, sau dacă lui Obama i se spune Darky? :) eu am îndoieli serioase. nici pe francezi nu i.am auzit să spună Le Nain, ci, elegant, Sarko. iar acești președinți au avut, cu toții, meciuri mult mai dure (decât a avut al nostru) cu cetățenii propriilor țări. cam despre asta ar fi vorba. nădăjduiesc că nu am fost prea vehementă, nu am dorit acest lucru.

mulțumesc frumos, Gigi! o urare de la un prieten, îți luminează ziua (mă rog, seara, noaptea :)... scuze, am fost plecată)
cât despre frunze, cam toate se zbat (și cad) în aceste zile de toamnă, nu-i așa? :)
la mulți ani, și din partea mea, tuturor celor ce poartă acest nume mare.
mullțumesc, prietene Gigi!

da, este evident că Laurențiu se află pe terenul lui, adică într-o zonă ce îmbină sportul cu politica. epigramă reușită (eventual inversate primele două versuri).
totuși, pentru că, nu-i așa?, nu-i englez să nu pilească și român să nu bârfească, aș cârcoti la faptul că incidentul cu brazda nu este cunoscut de către cineva care nu a văzut meciul. poate ar fi indicată o frază de lămurire, ca preambul, nu, Laurențiu?

și mai spuneai despre mine că sunt răutăcioasă, Alina :)
ca, de altfel, orice rând așternut pe hârtie, și acestea pot însemna mai multe. pe mine, în orice caz, m-au amuzat copios. este clar că ai haz.

pot fi răutăcioasă, ironică, sarcastică, malițioasă, crudă, malefică
(Ma Danielle)

Iată definiția femeii. Trebuia să apară la pagina (mea) anterioară.

da, aceasta este definiția femeii. dar nu a unei femei oarecare, Pierre, ci a unei femei care iubește, cheri, și care iubește nu un bărbat oarecare, ci un titan al vorbelor înveninate spuse cu zâmbetul pe buze. cum oare ar putea fi el contracarat, decât printr-o sumă de anticalități mai mari decât ale lui? :)
în realitate, Pierre este un domn total: în atitudine, gândire, cuvânt. și nici urmă de răutate în catrenele lui excepționale.
a bientot, cheri!

Te iau în serios, copila mamei,
Oricât ai fi de cinică –si ești,:)
Dar sâmbătă, in lumea epigramei,
Va fi un răsărit la București.
(Petrișor)

încă un catren marca \"Pierre\" - o probă de talent, umor, inspirație și tehnică.
no comment.

Petrișor, cu tine nu pot fi cinică, never ever!
pot fi răutăcioasă, ironică, sarcastică, malițioasă, crudă, malefică,
dar cinică, niciodată! - este sub nivelul meu :)
deci știi, Pierre... mon Dieu, en fin...