Goea Maria Daniela

variantă anglo-saxonă:

Îi dete, dumnealui, un fish,
Pe care ea-l făcu afiș.

John, epigrama mi se pare ingenioasă, corectă prozodic. un pic de forțare la final - în general, oamenii nu prea fac, în particular, conserve de pește (se fac la fabrică).
din păcate, se pierde din impact, datorită rimei îmbrățișate.
mie mi se pare un catren hazliu, reușit.

este foarte amuzantă epigrama, Laurențiu, și ofertantă în materie de replici.
totuși, ceva trebuie făcut cu v2, pentru că: pe de o parte, profesia de "soră (medicală)" nu este ciudată, iar pe de altă parte, "frate" la schit nu este (eu așa cred) o profesie propriu-zisă :).
oricum, un catren drăguț, vioi, vesel.

îi răspund și eu, cui altcuiva?, decât lui Pierre:

Mi-a șoptit o ierbivoră,
Petrișor, că eu ți-s soră...
;)

salutări tuturor!

1.
Ai rămas îndatorată
La vestitul cămătar;
Vrea în schimb, ori viața toată,
Ori plătești... în numerar.
(Silw)

mi-ai dat o idee excelentă, Silw! eu nu mă gândisem la cămătar (pușchea pe limbă!), ci la tâlharul de drumul mare care te somează "banii sau viața!" (de altfel, așa se și intitulase, inițial, epigrama). inspirată de felul în care ai citit tu, voi reface un pic, focusând pe cămătar.
mulțumesc, prietene Silw! toate cele bune îți doresc!

2.
Bani,iți iau cu bucurie,
Însă, viața, chiar de-ai vrea
Să mi-o dai pe toată mie,
N-o iau. (Știu cât e de grea!)
(Florian)

Eu, opinia v-o cer:
Nu e viața mea frumoasă -
Trei copii, bărbat șomer,
Ipotecă pentru casă?

Florian, nu știu dacă ești băiat răutăcios, dar deștept ești, în mod sigur, lucru la fel de grav :).
mulțumesc pentru trecere.

3.
Când hoțul face tărăboi,
Îi dai treizeci dar, ține minte,
Să-i dai din ăia dinapoi,
Și nu din ăia dinainte!
(Laurone)

Laurențiu, replica ta vine în întâmpinarea a ceea ce spuneam în răspunsul către Tataia, că epigrama se poate decripta în dublu sens. acum am modificat-o un pic, dându-i un contur mai clar, sper.
îți mulțumesc pentru popas.

tuturor vă doresc numai bine, să ne recitim cu plăcere!
o seară excelentă vă doresc.

Din ce-ai spus, găsesc cu cale
Să extrag niște deduceri:
Viața i-o oferi matale
Ca guvernul: cu reduceri.
(Tataia)

Și-ar fi bine, nu-i așa?,
Să-i aplic și-un TVA!

mulțumesc, Tataia, pentru replica promptă!
adevărul este că m-am chinuit mult cu această epigramă, dar acum, privind-o, realizez (cu groază! :)) că poate fi citită în mai multe chei. eu mă gândisem că, din vârsta actuală, se scad trei decenii și voi redeveni copil. dar se poate interpreta și că voi trăi cu treizeci de ani (!) mai puțin. mă voi gândi ce e de făcut.
o seară bună, o săptămână excelentă și un octombrie minunat, drag Tataia!

Tu, Danielă, lasă
Seringa cu venin,
Căci eu am pielea groasă,
Cel mult, e un vaccin!
(Laurențiu)

Că pielea ți-este groasă,
Afirmi - să mă conving,
Tu, Laure, mă lasă,
Cu pliciul, să te-ating!
:)

mersi, Laurențiu, pentru popas.

înfierbântată, probabil, de propunera lui Dan, am comis o repetiție.
așadar, rectific, cu scuzele aferente:

Accept propunerea-ți șarmantă,
De-mi pui, pe deget, verighetă,
Ori avansez, ca variantă:
Un bebeluș în... eprubetă.

1.
Văd că greșești fundamental,
Deci o corecție se ivește:
Umorul tău nu e mortal
Din contra, văd că molipsește.
(Tataia)

Aceasta-i, clar, o provocare:
Acuma chiar, m-apuc și scriu
O epigramă-așa de tare,
Că nu mai scapă nimeniu viu!

mulțumesc, drag Tataia, pentru popas și pentru complimentul indirect. mă străduiesc cât pot, mă bucur că cineva remarcă :). să ne recitim cu bine!

2.
Rickettsii folosești
Să nu mai fim geloși;
Deci vrei să ne unești
Spre-a fi ai tăi... tifoși?!
(Gigi)

Ne demonstrezi, Gigele, frate,
Cu-acest limbaj cam fantezist,
Că ești un - fără doar și poate -
Savant, în trup de fotbalist.

îți mulțumesc pentru trecere, Gigi, singurul meu prieten adevărat... :) cât despre gelozie, nu este cazul, crede-mă. noi toți scriem, fie, așadar, să câștige cel mai bun (sper că eu voi fi aceea, firește :))! sal'tare și bonsoar, amice Gigel!

3.
Cu țepii tăi nu mă-nțepa,
Că am și eu (și nu puțini),
Și-n încercarea de-a fanda
Ai să ajungi să mi te-nchini.
(Florian)

Mărite, ție mă închin,
Într-un moment de pietate -
Ești mare, Florian, divin:
Un monument de... vanitate!

adevărul este că dacă mă tem de cineva, apăi tu ești acela, Floriane, cel mai filozof dintre epigramiști și cel mai epigramist dintre filozofi, n'așa? :) mersi pentru vizită, Florian.

4.
Îți cer aicea ajutorul,
Ca partener, nu adversar,
Să cercetăm dacă umorul
Nu e cumva ereditar.
(Dan)

Accept propunerea-ți șarmantă,
De-mi pui, pe deget, verighetă -
De nu, propun, ca variantă,
Un bebeluș în... eprubetă.

uau, Dan! m-ai dat pe spate, ce mai! vorbim între patru ochi, nu aicea, cu lyonezul pe urmele noastre, ok? :)
mulțumesc pentru replică și... propunere :), Dane!

5.
Confraților le-aș spune-
Din prietenie- zexe!
Danuța ne impune
Și daune conexe.
(Marius)

Te văd un tip ok, plăcut,
Așa că-ți spun prietenește:
Acela are de pierdut,
Care din Dana nu citește.

Marius, eu nu impun nimănui nimic. o valoare ca a mea se impune de la sine... na, că am luat-o pe urmele lui Florian și mă laud singură! :)
mulțumesc pentru trecere, Marius.

prieteni, ce să vă spun? că sunteți minunați, parcă am mai spus de câteva sute de ori. că vă mai aștept, cu drag? așișderea...
nu-mi rămâne decât să închei într-un mod original: o seară bună, un weekend plăcut, o săptămână frumoasă, un octombrie de vis, un noiembrie de basm și un Crăciun de poveste! pentru Anul Nou e puțintel cam devreme să urez, nu credeți?, așa că mai așteptați doar o țârică, vă rog :).
pe curând și rămas bun, prieteni!

De-i citi, drăguța mea,
Poate-nveți și tu ceva...

și pe mine să mă scuzi, Ica, nici eu n-am găsit altă rimă... :)
prozodia este foarte bună (o caracteristică a ta), dar rămâne senzația de "și ce-i cu asta?". cum ar spune cineva, adicătelea prea constatativă.
o zi bună îți urez.

Îți pun o mică întrebare,
Sperând că nu e o corvoadă
Răspunsul: este vorba, oare,
De câinii cu covrigi în coadă?

idee interesantă, amuzantă și simpatică. realizare tehnică bună.
mie mi-a plăcut.

dragi copii, să învățăm certându-ne, pardon, jucându-ne :)
așadar, din nou, singură împotriva (aproape a) tuturor...
astăzi este miercurea neagră pentru mine, se pare - nu, nu s-a prăbușit (încă) bursa, ci aproape toți viitorii mei foști prieteni m-au pus la zid și m-au executat. literar, desigur.

* Gică, ce să spun, navighez în plin mister. voi considera că dinții sunt atât de strălucitori, în urma tratamentelor tale stomatologice, încât reflectă razele soarelui :).

* Gigi, numai tu mi-ai mai rămas. ești singurul prieten adevărat, dezinteresat și care nu mă critică (chiar când greșesc, dar numai pe jumătate :) ). este bine că te-ai lămurit asupra lui "treilea". mi mi se pare mai natural "trei-lea".

* Petrișor, acesta este momentul adevărului, să vadă toți colegii mei academicienii-epigramiști ce pretinzi tu în schimbul ajutorului dezinteresat. întotdeauna am bănuit că iubirea ta era numai una de fațadă...
despre epigramă, pentru mine era important să apară cuvântul "gratis", cuvânt-cheie în reclamele publicitare; de asemenea, am dorit un ritm vioi (8 silabe) - inițial, lucrasem și eu (și chiar postasem) epigrama cu 9 silabe, dar ritmul mi s-a părut prea lent, și am modificat-o. oricum, mulțumesc pentru efort, fosta mea iubire literară interesată :).

* Cornel, mulțumiri pentru explicații și informații. lui Nelu cel atât de dezinteresat în iubire :), îi voi da pupicii când va găsi rima lui "gratis" (și nu Callatis).

* lui Dan, special guest-star, îi cer scuze dacă l-am deranjat cu ceva, și, preventiv, chiar dacă nu l-am deranjat cu nimic :).

nu promit modificări, dar, cu siguranță, voi reflecta asupra situațiunii.

tuturor și fiecăruia în parte, salutări și mulțumiri. cu bine!

Dan, nu doresc nici să acaparez timpul, nici să fiu pisăloagă. desigur, cunoșteam regula "sunete identice după ultima vocală accentuată", chiar tu ai mai vorbit pe sait despre asta. este clar că nu am obținut rima perfectă, ci una imperfectă, dar, totuși, o rimă. iată ce formulare am găsit undeva: "Rimele = sunete sau grupuri de sunete identice sau aproape identice cu care se termina versurile dintr-o poezie." ceva este bizar: acceptăm faimoasa rimă în "a", dar în "is", nu. repet, nu este o rimă de aur, dar nu înseamnă că rima este absentă, mi se pare forțată concluzia. nu este o rimă după șablonul perfect, ci o rimă acceptabilă, modestă :), pe care mi-am asumat-o.
eu așa văd lucrurile, cu toate riscurile, firește, care decurg de aici.

Dan, mulțumesc pentru vizita ta, care îmi dă, totodată, și prilejul să mă explic.
această rimă nu numai că nu este rezultată dintr-o neatenție, dar o istorie bogată :). este o rimă întoarsă pe toate părțile, gândită, măsurată, comparată. în final, în cunoștință de cauză, am luat decizia de a o folosi. să detaliez un pic:
- nu este rima finală, de bază - aceea este beton;
- am mers pe principiul ultima silabă trebuie să rimeze - mie mi se pare, strict după cum sună la ureche, că "vis" rimează cu "tis";
- singurul alt cuvânt din limba română care ar rima perfect cu "gratis" ar fi "Callatis"; am încercat "Stomatologul din Callatis", dar mi s-a părut un pic ridicol :);
- în condițiile în care am întâlnit, în alte epigrame, rima "întâlnit-regăsit" (de pildă), deci rima în două litere, oare de ce rima "avis-gratis" nu este de acceptat?
- nu numai că am reflectat mult asupra acestei rime, dar m-am și consultat cu cineva (este drept, un ne-epigramist :), care mi-a dat acceptul); chiar mă amuz, pentru că i-am spus: "să vezi că voi fi criticată", și chiar așa s-a întâmplat.

cam acestea ar fi circumstanțele. mai departe, nu știu ce să spun... până la urmă, rima în două litere este sau nu acceptabilă în epigramă? totuși, ea este folosită. catrenul, ca și viitorul :), mie îmi sună bine și mi se pare amuzant. chiar recent am retras o epigramă de care nu eran mulțumită, deci am o privire destul de critică, zic eu, asupra a ceea ce scriu.
discuția rămâne deschisă, din punctul meu de vedere, poate mai auzim opinii.
oricum, mulțumesc pentru interes, Dan, și o seară bună!

1.
Dentistul tău e antipatic
Și cred că-i chiar insidios:
Să-ți scoată dinte sănătos?!?
Îl vrea pe cel epigramatic!
(Tataia)

Acest epigramatic dinte
Al meu, de care tot vorbim,
Va fi, de-acuma înainte,
Un brand faimos... Fug la OSIM!

sper ca epigramaticul meu dințișor de rechin să stea în alveola lui cât mai multă vreme :). mulțumesc pentru atenție, Tataie.

2.
Dentistul ăla galanton,
Ce prin molari stricați tot scurmă,
Căta o rază, un foton
În cel al minții… de pe urmă.
(Gică Procontra)

Să ne-nfrățim, cu mic, cu mare,
Să punem capăt vrajbei, urii,
Căci pentru toți, de azi, răsare
Un soare nou!... În cerul gurii.

Gică, nu am înțeles exact ce este cu raza, dar tu ești stomatologul și vei fi știind tu ceva... :)
îți mulțumesc pentru vizită.

vreau să precizez că epigrama nu îl țintește pe dentist (o profesiune super-onorabilă și bănoasă, aș spune :) ) - el este, din păcate, doar o victimă colaterală, ci noua ordine economico-socială care a luat în stăpânire planeta - consumatorismul -, al cărui port-drapel este reclama publicitară, cu a ei încununare apoteotică: promoția "2 plus 1". :)

mulțumesc din nou, o zi plăcută vă doresc, prieteni!

remarc prozodia foarte bună, ideea interesantă, dar cam macabră pentru o epigramă (în opinia mea).
un umor negru, desigur, dar cam prea negru, aș spune. :)

pentru încă un (al câtelea?) premiu important!

cel mai mult mi-au plăcut La Schitu ( mi se pare că ar trebui o frază de explicitare, pentru cei ce nu știu ce este acolo), La Cazinou și Concediul fiului meu
(Anul trecut).

mult succes în continuare, Pierre!

prestigios, emblematic pentru mișcarea epigramatică națională, un adevărat act de cultură, aș spune.
felicitări organizatorilor, participanților, laureaților, colegilor de pe agonia, inimoasei realizatoare a cronicii!
frumoasă reuniune, frumoase epigrame, frumoase amintiri.
salutări călduroase tuturor!

Putând în timp a se întoarce,
Setos de glorie și bani,
Va reveni și ne va stoarce,
Din frunte, încă șase ani.
(Pierre)

eu știam că mandatul este de cinci ani... :)

Ana Blandiana spunea că, în fond, a-ți imagina înseamnă a-ți aminti...
deci, să privim înainte cu gândul înapoi...
mulțumesc pentru vizită, Pierre, ești drăguț, ca de obicei.

1.
Ba, eu cred că nu chemat,
Mai degrab' expediat,
De mai sus numitul Boss,
Cu un șut direct în dos.
(Florentina)

Florentina, eu nu uzez de sintagme fotbalistice :), probabil ai motivele tale să fii vehementă. ce pot să spun este că mie mi s-au părut întotdeauna ca fiind apropiați cei doi porumbei, și nu vrăjmași :). ca atare:

Gâlceava lor, te rog, o iartă:
Cei ce iubesc, cum știi, se ceartă...

2.
Când fu Băsescu-n Washington
Aduse vorba de Emil,
Și-atunci Barak a zis: Pardon?
Înțelegând că e de… Bill.
(GicăProcontra)

Emil - se zice, pe la noi -
E veritabil wonder-boy.

Gică, ce să spun? politica nu este punctul meu forte, dar Emil îmi pare un de... Bill (cum spui) destul de musculos, nu? :)

3.
Particula aceea e
Emil. Traian e doar cometa
De care-aud pe la TV
Ca va intuneca planeta.
(Florian)

Cometa, eu știam că are
O coadă minunată, mare,
Pe când Traian, precum se știe,
Are-o mândrețe de... chelie.

amuzantă replica ta, Floriane, mi-a plăcut.

4.
N-aș fi crezut nici mort că știrea
Ce-a fost preluată sub tutela
De genul Gâdea sau gen Firea
A ispitit pe Daniela!
(Tataia)

drag Tataia, nu-mi dau seama la ce vă referiți exact, eu nu am conexiuni cu cele două nume amintite. ideea epigramei a pornit de la faptul că Emil este mic și se deplasează cu o viteză uluitoare când este solicitat de către Boss :). cum și eu sunt mică de statură, a acționat un fel de solidaritate piticească și astfel a luat naștere catrenul :).

prieteni dragi, vă mulțumesc tuturor și fiecăruia în parte pentru că ați trecut și ați lăsat un semn.
sunteți minunați!... atâta vreme cât mă citiți, desigur :)
o seară bună tuturor, și o săptămână excelentă vă doresc!

mulțumesc pentru atenționare. adevărul este că scriu și replichez destul de mult, astfel încât apare o anumită uzură și, inevitabil, mici derapaje.
mulțumesc pentru că m-ai citit (pe mine sau pe Sorin? :)) și că mi-ai semnalat.
să ne recitim cu bine, o zi maximă îți urez!

În van porni-va de la voi
Oricare inițiativă,
Cât timp e clar ca intre noi
Distanța este negativă!
(Petrișor)

Distanță negativă, zici?
Aș vrea să spun acum și-aici,
În stilul meu declarativ,
Că faptu-acesta-i pozitiv.

Petrișor, te-ai întrecut pe tine însuți, asta dacă admitem că cineva îl poate întrece pe Petrișor :)
fără cuvinte... perfect.

Gigi, suntem mici, prietene... în umbra unui asemenea gigant al catrenisticii, nu mai poate crește nimic, îmi pare rău să o spun. poate norocul nostru este în altă parte, cine știe? :)
mulțumesc pentru frumoasa intenție, Gigi!
nu te faci nicidecum de ocară, a zâmbi nu este o rușine, este un merit.

cu bine, neprețuiți prieteni!