metamorfoză

ne naştem zei căci aşa suntem toți în brațele matriceale care ne leagănă la începuturi cu fiecare ceas care trece începând de atunci ne pierdem pe rând inocența bunătatea compasiunea răbdarea liniştea sufletească disponibilitatea de a privi de a asculta de a chibzui de a zâmbi de a dărui de a nu judeca de a ne bucura de a nu ocărî de a mângâia ne pierdem reperele punctele de sprijin direcția idealurile aripile ni se atrofiază şi cad ofilite în țărână lumina din ochi devine opacă şi vocile încep să ne sune rugos ne privim în oglindă și înțelegem că am devenit nişte oameni obişnuiți nimic mai mult nimic mai puțin