Poezie

Primăvara

1 min lectură·14 septembrie 2015

Mediu

Când după gerul iernii începe-o nouă viață,

Când simt căldura vie ce n-o găsesc la gheață

Simt setea cea de viață, a lor, ce vor să fie

Și mă-nfior în mine, natura iar învie!

Primii sunt ghioceiii, fragile flori divine

Ce fruntea își înalță iar eu mă mir în mine:

Cum de se-nalță primul, mic temerar vestit,

Să zică-n clinchet dulce ,,caldura a sosit! ”

Se pare că prin clinchet firavul ghiocel

Trezește iar natura ce se încrede-n el,

Trezește pomi și iarbă, trezește alte flori,

Și cheamă chiar pe păsări să zboare printre nori!

Trezește mici gângănii, trezește mari dorinți,

Vestind că-n locul iernii vin zilele fierbinți

Trezește chiar pe oameni, renaște un pustiu,

Prin clinchetu-i șăgalnic trezește tot ce-i viu.

Din fosta lume albă, din fosta lume fadă,

Nimic nu mai rămâne, doar oameni de zăpadă,

Topiți devin o baltă și vor dormi un an,

În nori și-n amintirea copilului bălan.

00749

Girigan Oana Gabriela. “Primăvara.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/girigan-oana-gabriela-0040932/poezie/14078745/primavara

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.