GHETE EUGEN

De ce nu-nțelegi Că nu am focului Cum să-i dau noi legi Iar perle din scoici necurmate Să le dau mereu gratis Vibrând ca un arc prea întins sa se rupă

O clipa am vazut Zborul liber al vulturilor Deasupra flacarilor Infinitului. Am revazut stindardul Fluturand liber In mana hotarata A luptatorului ce purta Bratara nemuririi. Dragonul

Uneori avem impresia ca obisnuinta invatata si traita reprezinta starea noastra de spirit si vrem sa ne inscriem mai mult sau mai putin in limitele normalului.Insa din cand in cand(in unele

Aud strigatul Geei care ne-a creat Opriti-va nebuni Ai ultimei genuni. Scopul nostru imediat Confortul si placerea Rezultat? Distrugerea. Prostesca goana fara limite, Neincetat

Văd un copac efemer, Care-și ridică rădăcinile până la cer, Pe un Pământ translucid, Încremenit, Într-o albă lumină pâlpâind. Străbătut de-o nebunie conștientă, Însetat își arunca

Zi de zi si peste tot se raspandeste ca un virus(dar nu de computer) banalizarea.Mai ales a sentimentelor. Se vorbeste despre cele mai intime sentimente \"la drumul mare\" ca si cum ar fi asa o

Clădirile singuratice, Sunt pline de spaimele atotcuprinzătoare, Ale imaginațiilor interioare, Megalitice. Nu se aude de acolo Cântecul însetat de depărtări, De noi orizonturi, De noi

Aerul îi freamătă în nările largi, Ca un combustibil solar, Simte câmpul deschis înainte-i, Nerăbdător. E sălbatic,nesupus,nestăpânit Si e liber,liber,liber Sub un cer Fără sfârsit.

Siberia este in noi Si nu mai vedem nimic Suntem pesti plati Cu ochii doar pe o parte. Nepasarea cade pe umeri Stapana e pe clipele noastre Aripi noi nu ne mai cresc Si nu mai

Sa dam un ban Pentru Luntras Sa aprindem o lumanare Pentru Urias Sa-i luminam calea In vesnicul drum Catre noul taram Poate mai luminat Poate mai curat Caci a plecat dintre noi Unul dintre

Visez să prind aripi, Zburând dincolo de orizont Un val spargandu-mă De malul cu nisip fin Al țărmului necunoscut. Visez să mă scutur, Ultim strop de ploaie, Într-un râu de munte Tumultuos

Sunt un râu năvalnic de munte Și mă zbat printre stânci ascuțite Fiindca vreau să mă odihnesc în meandre Pe câmpiile însorite. Tumultous adun crengi și copaci, Bolovani către vale, Îmi

Fugarii lumii , Care fumega in pas de marș funebru, Se refugiază treptat Din fața furiilor . Regretul ii încearca, Incet, Picatura chinezeasca Chinuitore. Din vietile ce ni s-au

Dacă va fi ca tu să ai Chiar ultimul cuvânt Ca o corabie ce pânzele Își leagănă în vânt Voi căuta alt mal departe-n zări Și alte țarmuri poate voi găsi în depărtări Și alte lumi și vise voi

Se oprește în fața ta Frunza violeta cu nervuri fine, Ca diamantul de 1000 de carate. Soarele sufla deasupra ei Poleiala de aur curată Îmbalsamata perpetuu De mirodeniile indiene. Îți

Ascult muzica Descriind în noapte Volte provensale Și notele se-ntrepătrund Cu idei spinoase Instrumentele jucându-se, Ca și gândurile, Într-un carusel de spasme. O iau de la capăt Merg

Cine ești tu și cine sunt eu Alergăm ca niște zei păgâni Ce împart fericirea Cu mai multe mâini Căutând înfrigurați o ieșire discretă Dintr-o stare cuminte De fericire concretă.

Trecând prin mine Mă accept surâzând Fără acte de caritate Îmi acord un cuvânt Lepadându-mă in sine Printre spaime Mă scutur.

Dorm atins De o nebunie temporară Visând deschis La o haită de lupi În noaptea racoroasă de vară. Sunt înconjurat de ai mei, Haita nebună, Alergând nesfârșit dupa pradă Și urlând la

Rătăcitori prin spatiu, Printre stele, Care mor si se nasc Într-un imens covor Ne e dor De nemărginire. Reconstruim, Cu unelte, Asiduu, Viitorul galactic Într-un flux continuu De

O clipa am vazut Zborul liber al vulturilor Deasupra flacarilor Infinitului. Am revazut stindardul Fluturand liber In mana hotarata A luptatorului ce purta Bratara nemuririi. Dragonul

S-a spus și tot spus multă vreme că regimul comunist prin politica lui a afectat grav elitele,ceea ce în mare parte este adevărat,că unele evenimente post '89(mineriadele de ex.) de asemenea au