Poezie
CONSTIENTÃ
1 min lectură·
Mediu
Văd un copac efemer,
Care-și ridică rădăcinile până la cer,
Pe un Pământ translucid,
Încremenit,
Într-o albă lumină pâlpâind.
Străbătut de-o nebunie conștientă,
Însetat își arunca ramurile,
Către liniște,
Încercând a transborda dorința
Spre o stare concretă.
Întoarcerea aproape imposibilă
La imaginea clară a viitorului
Este sabotată vizibil
De ființa vicleană
A îndoielii.
002.428
0