Gherghina Tofan

Iubirea-ți dă putere Să-nfrunți furtuni și mări, Și umpli din iubire Pământul-ntreg cu flori. Iubirea te ridică Din orișice cădere, De-ar fi oricât de mică Þi-aduce mângaiere. Iubire-i

A fi părinte e lucrul suprem. Depinde de-a noastră voință, Să-mpărțim din darul ce-avem Mereu, cu altă ființă. Binecuvântată-i o casă, Cu fii și credință deodată. HRISTOS le rămâne la

Există mereu întrebarea, De ce ? Pentru ce tocmai mie ? Răspunsul i-adânc cum e marea, Negreșit într-o zi o să-ți vie. Nepătrunse par cele de SUS Atunci când cătarea-i măruntă Prea

Omul ! ca floarea ... Răsare și crește. Senină e zarea Frumos înflorește. Omu-i ca iarba ... Rămâne-n picioare Cât vântul și ploaia Nu-l bate prea tare. Omul ! ca bradul ... Tot drept

Binecuvântă este Casa plină de copii. Dumnezeu de SUS veghează Și le cerne bucurii. Binecuvântă-i mama, Priveghind copii mereu, Osteneala și-ntristarea I LE-alungă

În zi de sfântă sărbatoare, De care prin botez ai fost legat M-apropii cu sfială și o floare, Să-ntorc puțin din darul ce mi-i dat. Și-L rog pe CEL ce-mparte Daruri Sfinte, Ca să reverse din

Atunci când poți binele, Chiar în toate zilele, Încearcă mereu să-ți spui Că-l faci în numele Lui. Atunci când ușa deschizi, Mereu, pentru oricine. În acela încearcă să vezi Că-i EL și vine

La ceas de cumpănă și jale Când răul pare nesfârșit, Mă-ntorc pe-ngusta Ta cărare, Știind, că nu m-ai părăsit. Când vremea este tulburată, Iar oamenii-s răuvoitori M-ascund pentru a mia

Că mâine e o nouă zi, De vrei să-ți amintești, Târziu nicicând nu poate fi Din rău să te oprești. Aruncă-ți zgura ce s-a strâns În ani de nepăsare. Din sufletul mereu în plâns Și căutând

Aș vrea să vină ziua Să poți să vezi vreodată C-ai rătăcit cărarea Ș-ai vrea să fii iertată. Întoarce-te din drum Că viața-i minunată ! Aceasta vreau să-ți spun, Târziu nu-i

Aș vrea să vină ziua Să poți să vezi vreodată C-ai rătăcit cărarea Ș-ai vrea să fii iertată. Întoarce-te din drum Că viața-i minunată ! Aceasta vreau să-ți spun, Târziu nu-i

Un suflet fără rugăciune E singur și e trist mereu. El nu cunoaște bucuria, De a vorbi cu Dumnezeu. Un suflet fără de credință Este un veșnic călător. Nu are timp de stăruință; Se zbuciumă

Iubire fără margini, E ce aș vrea să am. Să pot uita trecutul În care mă pierdeam. Iertare, nesfârșită, E, ce nădăjduiesc. Să pot afla-nceputul În drumul creștinesc... Credință cu

Îndurerate zile Departe de cei dragi Rămasă doar cu TINE, Iisus, să nu mă lași ! Mereu în căutare, De ce ? Nu știu nici eu... Mă poartă pe cărare Cu TINE, vreau mereu ! Dă-mi lacrimi și

Cum râul în mare, Cum roua la soare, Așa se revarsă, Așa e de arsă, Inima mea spre a ta, Căutându-se. Cum ziua, lumina, Cum noaptea cu luna, Așa se salută, așa se sărută Dorul meu cu al

La multa rugăciune A Sfinților Părinți, Ei, Te-au primit pe TINE, Fecioară între Sfinți. Crescut-ai fost la templu În spirit preacurat. Să poți primi CUVÂNTUL, Ce-n Tine