Poezie
Dor
1 min lectură·
Mediu
Mi-e dor de casa părintească
De mama și de tata, dor
Abia acum găsesc firească
Și munca, dar și cearta lor.
Întoarce DOAMNE, roata vieții
Să pot să plâng timpul pierdut.
Din anii triști ai tinereții
Doar, pentru că nu TE-am știut.
Te rog, o, Sfinte TE îndură
Și cerne peste dragii mei :
Lumina TA și-a TA căldură
Să te cunoască acum și ei.
Și risipește norul care
Îi împresoară cu tristeți;
Cu zbucium și preocupare
Pentru micimea astea-i vieți.
Nu mai credeam că o să vină
O zi, când viața mea și-a lor
S-or impleti ca-ntr-o cunună
Cu TINE DOAMNE și cu dor.
Deschide DOAMNE, a TA carte
La toți copii și la frați
Ca pregătiți să aibă parte
De ospăț, când vor fi chemați.
001.152
0