Gherghei Iulia

Un fel de beție Desigur, Toamna are dulceața ei... Apusurile se preling ca o miere pe fructe și sedus te trezești de soarele strâns în pulpa lor Frunzele au un altfel de foșnet mai resemnat,

De-aș fi umplut cerul cu chipul tău marile te ar fi oglindit ca pe un nor De-aș fi cântat al sirenei cântec valurile ți ar fi spălat ochii cu spuma lor Cerul meu nu te încape cântecul meu e

să mai mușc din ziua asta o dată să simt cum dinții îmi trosnesc izbind asfaltul ce se lăfăie se scurge de pe noi alcătuind șosele de întuneric să mai sorb un răsărit sau două cu lingura

că să încep acest poem ar trebui să trag perdeaua de ceață să plonjez în buretele acela care atârnă de balconul meu Mă asurzește Mă orbește Mă sufocă Asa că mă întorc la jocul meu

Plutesc în rochia-mi albă și rânjetul morții îl port ca pe-o mască Umbrele mele, niciuna, nu vor îmbrățișa firul ierbii Sărutul meu, mireasma unui trandafir, va pluti de-aiurea Tot ce voi

Caloriferul din baie nu va funcționa nici anul ăsta Frigul din baie se asortează cu cel de afară În oglindă iți poți privi dinții cum dansează Să dorm acum când mașina de spălat valsează Toarce

Da, marea era acolo foarte albastră... se vărsa în ochii mei dis de dimineață noaptea o ghiceam domoală și densă... Era acolo...albastră Am înghițit un val sau două cât sa-mi pară

Nebunul de vis a vis urlă: Armata rosie japoneză!!! târziu în noapte, în fiecare noapte, de-o lună deja i-au tăiat medicamentația, probabil Armata roșie japoneză!!! aerul vibrează de vocea

nu am de ce să mă tem întunericul se răsfață alungând orice șoaptă nu am de ce să mă tem șoaptele se înnoadă în cântec de urât întunericul alunecă pe sub uși nu am de ce să mă

Nu pot să nu mă mir cum vorbele o iau înaintea gândului cum devin sterile și transparente golite de orice iubire niște ațe, niște călușuri puse în gura ulciorului apa nu se mai

Sunt doar un suflet călător deasupra apelor mă-ntind absorb a cețurilor șoaptă și mă înec în zarea toată sunt doar o boare ce adie și spulberă o păpădie un

Rețetă cu balaur Mă bântuie un vers O ceață dulce mi se strecoară în suflet Îndepărtarea, acum, e la o singură bătaie de geană Un mal ferit de ochii strâmbi ai lumii Eu și versul meu,

Nu te juca cu mintea mea simt c-o să mor acolo Atârnat de-n colț de stea Așteptând lacrima Nu-ți urla cântecul ca și cum ar fi prima oară Ia-ți vioara și învinge spaima pe

Am uitat un cuvânt intre buze pe când alunecam în somn visul nu a avut generic eu nu mai eram om o frunză trândăvind pe un lac împinsă cu vâsla mă rotesc într-un dans nebun stop

Mai târziu am să iți spun o poveste... cum am ieșit din oceanul minciunilor lor cum un imens văl mi s-a luat de pe ochi acum, în loc de vorbe, le ies din gura broaște râioase sunetul vocilor

Mi-e teamă de pagină alba din fața mea care așteaptă cuvintele mele! Astăzi!? ... o zi bună! Cineva mi-a spus: Mi-e foame de cuvintele tale! Mai vreau! De unde vin cuvintele astea cu dansul

postdivorce Durere, Dezgust Greață, Furie, Fiere, Izbucnire Lacrimă, Teama Urlet, Ură Boli de care trebuie să mă vindec Să zicem ca am depistat cauza chiar am înlăturat-o... Dar din când

Putrefacție Am uitat un cuvânt între buze Avea gustul amar al unei secete Dezlipirea de formă n-a avut umbră Somnul a fost o vindecare de trup

Aștept... respir mizeria emanata de asfaltul fierbând, Aștept... un autobuz-conserva plin de aer incandescent Aștept...

Nu pot scrie despre toamnă în mijlocul lui iulie când aerul incandescent îmi torturează orele amiezii Nu pot scrie despre toamnă când singură în cearceafurile umede în sufocanta noapte mă lupt cu

Fără zestre Un măr care să-ți umple gura și atât Înnebunit nebunul tace rozându-și mai departe unghia Un zgomot sec sinucigaș alunecă pe vârful limbii Și viermele măsoară

De ce? De ce nu m-au iubit? De ce nu au iubit-o încât să vină s-o vadă în moarte băltind în cancerul ce înciupercea în ea? Nu! Ei au dorit s-o păstreze intactă Așa cum n-au iubit-o în

Te rog, vino în noapte cu mine Vino să călărim întunericul, să atingem lumina stelelor moarte Trăim o nesfârșită minciună, o hologramă pusă în scenă de sori deja stinși Deci, cum ai defini tu

Indigestie Sunt sătulă Mă simt vinovată Toți înfometații lumii ar trebui să mă arate cu degetul Nu , să nu arunce cu piatra Rușinea îmi va fi destulă pedeapsă Am întrecut limita